Clerici argeşeni în închisorile comuniste
Abia se împlinea un an de la instaurarea regimului „democrat-popular” în România şi comuniştii treceau la schimbarea formelor de conducere locale, prin instituirea Comisiilor provizorii. Noul aparat de conducere funcţiona la adăpostul Partidului Comunist şi sub supravegherea strictă a organelor de represiune (Securitate şi Miliţie). În mediul rural, noile structuri de putere aveau, printre altele, misiunea de a iniţia procesul de „socializare a agriculturii”, care nu se putea face fără reprezentanţii Bisericii văzuţi ca vârfuri ale intelectualităţii cu influenţă în rândul ţărănimii. Din aceste motive, prin Comisiile provizorii puterea comunistă a trecut la o campanie de şicanare şi denigrare a Bisericii, astfel încât slujitorii odată îngenuncheaţi să fie mai uşor de instrumentalizat în procesul de colectivizare.
Se făceau presiuni pentru schimbarea protopopilor cu unii agreaţi de către organele de partid locale şi care să colaboreze cu Securitatea, se săvârşeau acte de intimidare în mănăstirile care deţineau proprietăţi funciare şi se operau arestări pentru cele mai mici atitudini ostile la adresa regimului. Aşa s-a întâmplat în cazul clericilor Alexandru Pintiescu din Bascov şi Dumitru Marinescu din Tutana, judeţul Argeş.
Alexandru Pintiescu s-a născut la 5 februarie 1910 în familia preotului Pavel Pintiescu din Alexandreni, judeţul Tighina. După absolvirea Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, la 15 martie 1940 a fost numit preot la Parohia Cişia, judeţul Ismail. La 27 iunie 1940 se refugiază în ţară, ajungând să slujească la Parohia Şilindia, judeţul Arad. La 1 octombrie 1940 revine la parohia sa din Basarabia, unde însă va sluji doar până în august 1944, când se va refugia din nou. Este preot până în decembrie 1944 la parohia argeşeană Găvana, pentru ca din aprilie 1945 să fie numit la Bascov. La 15 august 1949 este arestat de Securitate.
Al doilea preot asupra căruia ne vom opri este Dumitru Marinescu, născut la 7 septembrie 1910 (în alte surse, 15 iunie) în localitatea Bascov. După şcoala primară din satul natal, a urmat Seminarul Teologic din Curtea de Argeş (1932), apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti, respectiv Seminarul pedagogic universitar. În timpul studiilor, a fost pedagog şi bibliotecar la Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti (1940-1942). În 1943 este numit preot în Parohia Traian, judeţul Teleorman, iar un an mai târziu, profesor la Liceul „Brătianu” din Piteşti. Urmează mai ales o carieră la catedră, ca profesor de religie la colegiul (1945-1946) şi liceul mixt, ambele din Curtea de Argeş (1946-1948), apoi de limba română în localitatea Vâlcele (1948-1949), totodată, ajungând preot onorific la Parohia Tutana. La 16 august 1949 a fost arestat de Securitate.
Cei doi clerici erau acuzaţi în ancheta Securităţii că, împreună cu alţi şapte arestaţi, începând cu martie 1949 ar fi purces la reorganizarea fostei filiale a PNŢ-Bascov. De asemenea, la o predică în biserică, preotul Pintiescu ar fi spus că „sub regimul actual cetăţeanul nu mai este stăpân nici pe pământul de sub casă şi că în curând acest regim va cădea”. În realitate, cei doi clerici se întâlneau frecvent cu alţi intelectuali din Bascov, foşti membri ţărănişti, şi discutau problemele cu care se confruntau, mai ales datorate provocărilor venite dinspre autorităţile statului. De pildă, în aprilie 1949, preotul Pintiescu şi învăţătorul Constantin Marinescu au iniţiat în biserică o chetă pentru strângerea de bani care să substituie salariul cântăreţului bisericesc, după ce acesta fusese destituit din funcţie în urma unei decizii a Ministerului Cultelor. În anchetă, preotul Pintiescu era caracterizat astfel: „Inteligent, viclean, dârz şi puţin sincer”. Prin Sentinţa nr. 739 din 22 septembrie 1950 a Tribunalului Militar Craiova, preotul Pintiescu a fost condamnat la 1 an şi 2 luni închisoare corecţională, pentru delictul de „instigare publică”.
A trecut prin Penitenciarul Craiova. A fost eliberat abia în martie 1951. După o detenţie în penitenciarul din Piteşti, preotul Dumitru Marinescu a fost eliberat la 28 august 1951.