Constantin Brâncoveanu şi ajutorul său pentru spaţiul balcanic şi Orientul Apropiat

Data: 22 Mai 2014

Anul Brâncoveanu, adică sărbătorirea a 300 de ani de la tragicul sfârşit al Brânco­venilor, este şi va fi un bun prilej de a ieşi la iveală ele­mente şi puncte de vedere noi despre această familie, dar mai ales despre domn, această remarcabilă per­sonalitate a vieţii româ­neşti de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, om politic, me­cenat şi ctitor, al cărui nume a avut un ecou deosebit dincolo de hotarele princi­pa­tului său, în Balcani sau mai departe în Orientul Apropiat1.

Aşa cum scria regretatul învăţat Virgil Cândea, „...Brân­coveanu a avut cu Orientul Creştin, cu comu­nităţile din Anatolia şi Siria, din Ierusalim şi Egiptul de Nord, legături directe. S-a interesat special de aceste insule de civili­zaţie şi cugetare de tradiţie bi­zantină, mai defavorizate poate decât influente grecitate din Constan­tinopol şi din zona europeană păstorită de Patriarhatul ecumenic. De aceea a răspuns cu mă­rinimie solicitărilor scau­nelor patriarhale din Damasc, Ierusalim şi Alexandria“2.

Toate cele patru patriarhate orientale au apelat la Brân­co­veanu, găsind ajutor variat. În lunga sa domnie, acesta a avut legături, mai strânse sau mai puţin strânse, cu  nouă patriarhi ecumenici, cu doi patriarhi ai Ierusalimului, cu doi patriarhi ai Alexandriei, cu doi patriarhi ai Antiohiei. Dintre primii, Dio­nisie al IV-lea, la plecarea silită din scaun, s-a şi retras la Târgovişte, unde a adormit la 23 septembrie 1696.

În ce priveşte ajutorul concret al domnului către zona balcanică şi Orientul Apropiat, am găsit în neobişnuita carte a lui Virgil Cândea „Mărturii ro­mâ­neşti peste hotare“, în cele patru volume (ediţie nouă), apărute până acum, ajutoare pentru mănăstiri din Albania, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Egipt, Grecia şi Liban, pe care le voi aminti în cele ce ur­mează, dând greutate Greciei, ale cărei realităţi (mai ales în ce priveşte Sfântul Munte şi relaţiile mănăstirilor athonite cu domnul) le cunosc bine3.

În Albania deci, domnul a ajutat financiar în 1692 Mă­năstirea Brodeci din Policiani4.

În Bosnia-Herţegovina, Brân­­­coveanu a ajutat la 1702 Mă­năstirea Trebinje.

În Bulgaria a întărit financiar Mănăstirea Sveta Troiţa din Veliko Târnovo, ce fusese anterior ajutată de Matei Basarab.

În Egipt a ajutat cu bani în 1692 Patriarhia din Ale­xan­dria, în timp ce printr-un hri­sov din 1696 îi afierosea Mă­năs­tirea Segarcea, înălţată de Stroe logofăt, iar la Sinai a trimis danie către Mănăstirea Sfânta Eca­terina5.

În Grecia, ajutoarele domnului au vizat atât mănăstiri a­t­ho­ni­te (unele documente vă­zu­te de mine personal sau chiar şi pre­zentate în volume), cât şi mănăstiri din afara Mun­telui Athos. La Mănăs­tirea Dionisiu de pildă, a trimis ajutoare în bani de două ori. La 6 aprilie 1696 a acordat suma de 8.000 de bani pe an, iar la 6 fe­bruarie 1712, 100 de taleri pe an plus 20 de taleri monahului care va veni să ridice suma. La „Sfântul Pavel“, domnul a ajutat pe călugări atât direct, cât şi indirect. Începând din 15 mai 1698, i-a acordat o sumă anu­ală de 150 de taleri. În plus, dintr-o milă către mănăstirea - metoh al ei - Jitianu (1689), o parte din bani luau drumul mă­năs­tirii athonite. I-a ajutat însă şi indirect pe monahii athoniţi. Între 1688-1694 a emis şapte documente, cuprin­zând mile către aceasta - scutiri de impozite, întăriri de moşii şi de ţigani etc. În plus, a construit şi un paraclis - total refăcut azi, după cum tot el a înălţat turnul, a construit chilii, fiind socotit nou ctitor.

La Hilandar, domnul a trimis bani în 1704, în timp ce a ajutat în două rânduri, la 1691 şi la 1696 (6.000 de bani), şi Mănăstirea Marea Lavră. Şi Mănăstirea Pantokrator a bene­ficiat de sprijinul său (nu se ştie concret), după cum indirect - prin mile către metohul ei Mihai Vodă - a întărit şi Mănăstirea Simonopetra.

Vatopedul a fost şi el sprijinit în trei rânduri - în 1692 (cu 20.000 de aspri), 1696 (aceeaşi sumă) şi în 1702. O sumă necunoscută de noi a fost trimisă în 1703 şi Mănăstirii Xenofon, în timp ce Mănăstirea Xiropotamu a fost ajutată indirect, prin metohul ei, Plum­buita (500 de ughi).

Iată deci, domnul şi-a arătat mărinimia către nouă mă­năstiri athonite din cele 20!

Şi în afara Athosului s-au dat ajutoare unor lăcaşuri bise­riceşti de către Constantin Brân­coveanu. Aşa de pildă el a ajutat în 1692 Mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului“ din localitatea Durhani, lângă Ioanina, cu suma de 4.000 de bani. Tot el ajuta indirect mă­năstirea cu acelaşi hram, re­şedinţa Episcopiei Vellaşi Ko­niţa. A acordat suma de 4.000 de bani anual - începând din 1692 - Mănăstirii „Schimbarea la Faţă“ de pe insula din Ioanina. Alţi 3.000 de bani acorda, începând din 1696, că­lugărilor din Arhiepiscopia Pogoniani din Dipaliţa.

Brâncoveanu a ajutat - prin mile către metoace - şi mă­năstirile „Toţi Sfinţii“ din Ziţa, tot din Epir (i se închinase Bi­serica Sărindari), cum şi „Profetul Ilie“, din aceeaşi zonă geo­grafică (i se afierosise me­tocul „Sfântul Ioan“, tot din Bucureşti).

În sfârşit, domnul se află şi printre donatorii Mănăstirii „Sfântul Ioan Evanghelistul“ din Patmos, conform unui pomelnic6.

În Liban, la Mănăstirea greco-catolică melkită „Sfântul Ioan Botezătorul“ se păstrează încăperile, presa şi casete cu litere ale tipografiei arabe. Cu ajutorul Brâncoveanului se înfiinţase, la Snagov, tipografia arabă (1701), mutată între 1706-1711 la Alep şi, ulterior, în Liban.

În Turcia, domnul a ajutat biserica din Galata, Mă­năs­tirea „Schimbarea la Faţă“ din insula Proti7, dar şi o altă mănăstire, „Adormirea Maicii Domnului“ din insula Halki.

Închei aici mica mea contribuţie referitoare la ajutorul domnului aniversat pentru Balcani şi Orientul Apropiat, cu speranţa de a veni cu noi amă­nunte într-un material ulterior. (Cer­cetător dr. Florin Ma­ri­nes­cu, Institutul de Studii Neoe­le­nice din Atena)

Note:

1  ‑Va fi şi o ocazie de a ieşi la iveală documente emise de domn, documente graţie cărora vom înţelege poate mai bine une­le acţiuni ale sale. Rămâne poate un deziderat de a se alcătui şi a se publica in extenso un corpus de documente Brân­coveanu, aflate într-o bibliotecă sau într-o arhivă din România, fie ea la scară regională. O me­ri­tuoasă încercare de a lua contact direct - cel pu­ţin optic - cu documente emise de Constantin Brân­co­veanu, hrisoave, po­runci, ră­vaşe sau chiar (câteva) scrisori în limba greacă, în con­diţii grafice excelente, a văzut lumina tiparului foarte de curând sub titlul Do­cu­mente din colec­ţiile Biblio­te­cii Aca­de­miei Ro­mâne, Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 2014.

2  ‑Vezi pertinentele consideraţii ale lui Virgil Cândea în articolul său intitulat „Opera lui Constantin Brâncoveanu în Orientul Apropiat“, în volumul colectiv Constantin Brân­co­veanu, Bucureşti 1989, pp. 170-179, mai ales p. 170. Continua domnul, zice (F.M.) o tradiţie mai veche a câtorva predecesori ai săi, luminaţi, atât din Ţara Românească, cât şi din Moldova.

3  ‑Din economie de spaţiu nu voi da aici trimiterile la bibliografia existentă.

4  ‑Nu de puţine ori nu se dau amănunte concrete în bibliografie despre sumele de bani trimise ca ajutoare de domn.

5  ‑Ar fi foarte binevenit dacă un cercetător ar primi binecuvântarea de la călugării sinaiţi să cerceteze - şi să valorifice ştiinţific - cele 700 de documente româneşti ce, după ştiin­ţa mea, se păstrează în arhivele mănăstirii.

6  ‑Cele mai multe date sunt înre­gistrate şi în lucrarea citată a lui Virgil Cândea, în volumul al II-lea.

7  ‑Informaţie de la fiica profesorului Virgil Cândea, Ioana Feo­dorov, în aşteptarea volumului al V-lea din Mărturii... Îi mul­ţumesc şi pe această cale.