Copiii români învaţă să dea viaţă hârtiei

Festivalul Internaţional „Origami Peace Tree“, iniţiat în anul 2000 de o familie de ruşi, îndrăgostită de arta tradiţională japoneză, şi premiat de UNESCO în anul 2005, pentru promovarea prieteniei şi a păcii, s-a desfăşurat în această toamnă în România, la Iaşi. Liceul „Miron Costin“ din Iaşi a fost gazda evenimentului la care au trimis lucrări „artişti“ din 13 ţări ale lumii. „Faptul că acest festival a fost la Iaşi, la noi, în România, este un eveniment care se întâmplă o dată-n viaţă, întrucât, în fiecare an, o altă ţară este desemnată gazdă a acestui eveniment“, a susţinut prof. Viorica Dobre, directorul liceului. S-a ajuns la organizarea în România a acestui festival de origami datorită unei învăţătoare îndrăgostite de arta plierii hârtiei, Loredana Ţară, care, în 1998, a făcut demersurile necesare pentru a preda copiilor origami, ca opţional la Abilităţi Practice.

Origami, acum practicat de milioane de copii şi adulţi din toată lumea, este mai mult decât un simplu joc de relaxare, este arta însufleţirii unei bucăţi de hârtie. Păsările sau animalele construite din hârtie prin tehnica origami transmit un mesaj de prietenie şi de pace, cocorul întruchipând în tradiţia japonezilor speranţa şi urarea de sănătate pentru prieteni. Plierea hârtiei creează o stare de bine, japonezii crezând că aşa se ţin aproape de divinitate, în comuniune cu natura şi cu minunile vieţii. Primul manual de origami, „Arta plierii hârtiei“, a apărut în Japonia în anul 1797 şi era menit să adune toate tehnicile şi modelele origami transmise oral din generaţie în generaţie, din cele mai vechi timpuri. Febra origami a cuprins, rând pe rând, Asia, Europa şi Americile, în acest moment mari maeştri ai origami creând adevărate capodopere dintr-o bucăţică de hârtie. Tehnica a fost preluată în cele mai diverse domenii, iar oamenii cu imaginaţie şi pricepere la marketing au început să creeze case în stil origami sau diverse obiecte decorative, dulciuri şi chiar obiecte vestimentare. Proiect premiat în anul 2005 de UNESCO Festivalul Internaţional „Origami Peace Tree“ s-a desfăşurat la Iaşi în perioada 2-8 noiembrie sub sloganul „Haideţi să însufleţim hârtia“, pe parcursul programului fiind organizate ateliere de creaţie la care a participat şi Yuki Masuda, un japonez, membru al Asociaţiei româno-japoneze „Himawari“ Iaşi, care îşi desfăşoară activitatea la Palatul Copiilor din Iaşi, organizând cursuri de civilizaţie şi cultură japoneză. La expoziţia lucrărilor din 13 ţări ale lumii, care a marcat deschiderea oficială a festivalului, desfăşurată la Universitatea „Al. I. Cuza“, s-au acordat şi premiile concursului on-line de haiku - poezie cu formă fixă, tradiţional japoneză. Sute de elevi au luat lecţii de origami în cadrul acestor activităţi, fiind capabili ca, la rândul lor, să înveţe colegii mai mici să creeze o figură origami. La nivel mondial, din anul 2000, peste 3.000 de participanţi din 54 de ţări au luat parte, în calitate de iniţiatori sau de învăţăcei în arta origami, la ediţiile Festivalului „Origami Peace Tree“. Festivalul Internaţional „Origami Peace Tree“ (OPT) a fost iniţiat în anul 2000 de către familia Aleksandr şi Larisa Levashov din Rusia cu scopul de a promova arta tradiţională japoneză la nivel mondial, dar şi pacea şi prietenia. OPT este parte a Proiectului Internaţional Art Partenership „Peace Tree“, premiat în 2005 de UNESCO pentru contribuţia la promovarea culturii şi a păcii la nivel mondial. „Doamna institutor Loredana Ţară ne-a iniţiat în cultura japoneză şi în arta origami şi ne-am hotărât să ne înscriem la festival încă de acum patru ani. Şcoala noastră a fost selectată şi eram programaţi pentru primăvara anului viitor, însă Italia a renunţat să organizeze etapa din această toamnă. Şi astfel, în trei luni, a trebuit să strângem rândurile şi să ne pregătim intens“, ne-a declarat directorul Liceului „Miron Costin“ din Iaşi, Viorica Dobre. Participarea la festival se face prin intermediul lucrărilor care sunt trimise din mai multe ţări şi care sunt expuse de ţara organizatoare în zone de interes public. O singură tehnică a plierii Şi astfel, după cum aveam să constatăm, hârtia poate într-adevăr să prindă viaţă, iar atunci când copiii sunt cei care contribuie la acest lucru, spectacolul este suprem. „Am avut surpriza ca elevii de liceu să se arate extrem de interesaţi de această activitate; s-au implicat foarte mult şi o parte dintre ei au ajuns profesori pentru cei mici, atât de repede au învăţat şi au asimilat“, a spus directorul liceului, care ne-a îndemnat să participăm la unul dintre atelierele de creaţie organizate ad-hoc în şcoală. Am intrat încet în universul origami, primii paşi în tehnica japonezilor fiindu-ne îndrumaţi de o tânără. „Nu le ştiu pe toate (n.r - figurinele), însă nu-mi va lua mult să le asimilez. Poate că nu se va termina totul aici, ci voi continua să mai fac figurine prin tehnica origami“, îşi începe mărturisirea şi, totodată, lecţia, Alina Georgiana Spuză, elevă în ultimul an de liceu. Am avut parte de o iniţiere mai aparte, întrucât am vrut să evit stereotipiile unui profesor de formaţie, iar simplitatea cu care Alina a explicat etapele construirii cocorului a făcut ca imediat ce am ajuns acasă să pot crea eu însumi un cocor. „Este o singură tehnică a plierii hârtiei, indiferent dacă se porneşte de la un triunghi sau de la un pătrat. Important este ca vârfurile hârtiei să fie perfect suprapuse întrucât, la etapele finale, s-ar putea să se observe stângăcia şi atunci pasărea, obiectul sau ce facem noi să nu iasă perfect, aşa cum ne dorim“, ne-a dezvăluit eleva câteva dintre secretele artei origami. Fără lipici şi fără foarfece, hârtia se pliază şi prinde viaţă Cum se învaţă origami? Nu neapărat după manual, însă există anumite reguli care trebuie respectate. În elaborarea unei lucrări origami, procesul însuşi de împăturire e tot atât de important ca şi opera finală. „Nu ţine neapărat de îndemânare, necesită însă foarte multă atenţie. Se poate gândi logic, învaţând mai uşor atunci când alegi să parcurgi etapele în sens invers. După ce prinzi tehnica, te obişnuieşti, la aceleaşi figurine nemaifiind nevoie să te uiţi. Mâinile lucrează singure cu hârtia“, a continuat Alina Spuză. Origami înseamnă hârtie îndoită, arta plierii hârtiei, astfel că nu este acceptat lipiciul sau foarfecele, indiferent de complexitatea figurinei. Trandafir, floare de crin, floare de nufăr, cocor, broscuţă, acestea sunt formele cele mai simple ce pot fi realizate prin tehnica origami; prin îmbinarea unor forme simple se ajunge însă la crearea celor de o complexitate avansată, respectând însă aceleaşi reguli. „De exemplu, lebăda este realizată din 600 de triunghiuri făcute la fel, având aceleaşi dimensiuni, după care sunt îmbinate. O figurină complexă poate fi creată în două-trei zile, în funcţie de câte persoane lucrează la ea“. După ce intră în contact cu universul origami, o persoană, copil sau adult, este capabil să creeze o figură origami chiar şi după prima oră de studiu, după care urmează însă perioada de perfecţionare care poate fi mai scurtă sau mai lungă, în funcţie de formaţia fiecărui individ şi de capacitatea individuală de înţelegere. „Sunt figurine care se învaţă foarte repede, şi altele care presupun o muncă susţinută. Mai mult, e nevoie de exerciţiu, pentru a memora etapele de lucru şi pentru a realiza lucrări de maximă acurateţe“, ne-a spus Loredana Ţară, învăţătoare la Liceul „Miron Costin“ din Iaşi. Forma hârtiei folosite este, de obicei, pătrată, dreptunghiulară, triunghiulară, pentagonală sau hexagonală, iar pentru lucrări speciale se poate folosi şi cea tăiată circular. Dimensiunile hârtiei, de asemenea, diferă: de la cea obişnuită de 2,5 cm, la cea de 15-20 cm; pentru origami mari se foloseşte chiar şi hârtie de 5 m. Nu mai puţin importante sunt culorile, astfel că, în funcţie de temă, va fi aleasă hârtia adecvată. Origami: de la joc, la obiect de studiu în şcoală Unii istorici susţin că tehnica origami a fost inventată imediat după apariţia hârtiei sau chiar odată cu ea. Primul manual a apărut în 1797 - „1.000 de cocori“. Vreme îndelungată origami a fost un mod de petrecere a timpului liber, însă mai târziu, prin anii â30, origami a devenit o disciplină şcolară în Japonia, afirmându-se că prin învăţarea formelor de bază, se ajunge la o anumită rafinare a gândurilor tinerilor. De asemenea, se vorbea despre apropierea de geometrie, unui tânăr fiindu-i mult mai uşor să înveţe elementele geometrice prin arta origami. Barza şi broasca din hârtie au devenit capodopere ale artei origami tradiţionale japoneze. Poate cea mai bine cunoscută figură din origami este cocorul - senbazuru, un sinonim al porumbelului alb al păcii şi prieteniei. În cultura japoneză, dăruirea unui cocor origami semnifică urarea de sănătate venită din inimă. În arta origami se porneşte de la anumite forme de bază în crearea unei figurine, respectiv triunghi, dreptunghi, pătrat, etc. Pe site-ul www.origami.ro sunt trecute în revistă, la secţiunea Tutorial, toate formele de bază, precum şi diagramele tradiţionale, care cuprind toate etapele care trebuie parcurse în construirea unei figure origami simple: broasca, melc, cocor, cutie, porc, pasăre, peşte sau a uneia mai complicate: lalea, porumbel, fluturaş, etc. ▲ Opţional în şcolile din Iaşi În România, după ce şcolile au primit acceptul din partea Ministerului Educaţiei să-şi organizeze opţionalele la clasele mici, tot mai multe cadre didactice aleg să iniţieze copiii în arta origami la orele de Abilităţi Practice. O învăţătoare din Iaşi, Loredana Ţară, a avut iniţiativa în introducerea unui opţional la clasele primare, încă din anul 1998. „Totul a început cu zece ani în urmă, când, în învăţământul românesc, se introduceau disciplinele opţionale şi am vrut să propun elevilor şi părinţilor acestora ceva mai deosebit. Tocmai dădusem în librărie peste o carte de origami şi am considerat că e ceva interesant şi destul de incitant pentru a le atrage atenţia copiilor. Am elaborat programa, am propus-o şi a fost acceptată“, ne-a declarat Loredana Ţară. Cultura japoneză îi era cunoscută şi datorită soţului, iubitor şi creator de haiku (poezie cu formă fixă, tradiţional japoneză, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 „versuri“, formate din 5, 7, 5 silabe), membru al Asociaţiei Române de Haiku şi câştigător al unor premii internaţionale. Elevii care au trecut prin mâna dascălului ieşean au fost familiarizaţi şi cu alte aspecte specifice culturii nipone: bonsai, ikebana sau ceremonia ceaiului. „Am derulat activităţi în parteneriat cu mai multe şcoli şi grădiniţe din Iaşi, chiar şi părinţii elevilor s-au arătat interesaţi de această activitate frumoasă şi s-au implicat în diferite ateliere. De asemenea, pe elevii actuali ai liceului, dar şi pe cadrele didactice i-am «provocat» să ia contact cu origami cu prilejul iniţierii proiectului Festivalul Internaţional «Origami Peace Tree»“, a mai spus învăţătoarea. ▲ Legenda celor o mie de cocori O credinţă populară niponă spune că cel care reuşeşte să plieze o mie de cocori din hârtie va primi drept răsplată din partea divinităţii împlinirea unei dorinţe. Acest lucru a fost crezut şi de Sadako Sasaki, o fetiţă din Hiroshima, victimă a bombei atomice, care, din cauza radiaţiilor provocate de explozie, s-a îmbolnăvit de leucemie. Pe patul de spital, fetiţa a auzit povestea de la o asistentă medicală şi, nădăjduind că se va însănătoşi, Sadako a început să plieze cocori de hârtie. A murit când a ajuns la cocorul cu numărul 643, însă drama fetiţei a reuşit să spargă barierele şi să promoveze pacea şi prietenia odată cu fiecare cocor realizat de copii din lumea întreagă. În amintirea lui Sadako şi a tuturor copiilor ucişi de bombă atomică, în centrul oraşului Hiroshima, s-a ridicat un impresionant monument reprezentat de o rachetă suplă, îndreptată spre cer şi susţinută de trei stâlpi, în vârful căreia se află statuia fetiţei Sadako purtând, în mâinile întinse spre cer, un cocor. Fiecare vizitator depune la baza statuii, în semn de omagiu, un cocor de hârtie.