Cortina de sticlă: Minunile vechi şi noi (I)

▲ Vot pe internet, show pe stadion, televiziuni, o simbolistică precară şi agresivă (înlocuirea cărţii cu calculatorul) - reţeta întreagă a evenimentelor contemporane ▲

„Peste 100 de milioane de voturi pentru desemnarea celor şapte minuni ale lumii moderne“; „Cele şapte noi minuni ale lumii sunt de fapt... opt“; „Cele şapte minuni ale lumii moderne“; „Noile Minuni ale Lumii“ - iată doar câteva titluri din presa internă şi internaţională care anunţă, un eveniment menit să marcheze puncte importante în competiţia iniţiată de un cineast elveţian, Bernard Weber, între Antichitate şi biata noastră lume (post)modernă. Vechile „minuni“ sunt expirate; era nevoie de altele, noi, care să ne aparţină, să lăsăm şi cei de astăzi - nu-i aşa? - o listă pentru încă două mii de ani. Mai întâi despre termen şi proprietatea lui; „minune“ vine în româneşte din latinescul „mirionem“ şi toate limbile, europene, l-au adoptat (şi în forma „miracol“, tot din latinescul „miraculum“). Aşadar, cele şapte minuni ale Antichităţii - Templul lui Artemis de la Efes, grădinile suspendate din Babilon, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rhodos, Farul din Alexandria, Statuia lui Zeus din Olimpia şi Piramida lui Keops - au fost „stabilite“ de romani prin anul 200 înainte de Hristos, în lumea pe care o cuceriseră: toate sunt în jurul Mediteranei, numită şi (tot de ei) Mare Nostrum. Convenţia a funcţionat, apoi, două mii de ani, deşi termenul, după venirea lui Hristos, nu mai avea aceeaşi (restrânsă) semnificaţie; în era noastră, minune se asociază vieţii şi faptelor Mântuitorului, căpătând alte valori, dincolo de mirarea (extazul, surpriza) noastră şi dincoace de înţelegerea omului obişnuit: nici chiar pentru soldatul roman din primele secole ale creştinătăţii, „minunile“ Antichităţii nu mai erau... minuni, ci, poate doar, lucruri de mirare şi, eventual, de jefuit în campaniile militare. Dar soldatul roman nu ştia prea bine despre ce este vorba, câtă vreme dicţionarele care să-l înveţe erau ale unui viitor nebănuit. Dar postmodernul Bernard Weber şi echipa sa? Din ignoranţă vinovată (pentru că din raţiuni „de marketing“) au născut o falsă competiţie şi un spectacol de râsuâ plânsuâ pe stadionul Da Luz din Lisabona, unde, de obicei, joacă naţionala Portugaliei şi echipa Benfica. Iată, în rezumat, competiţia intens mediatizată. Marele Zid Chinezesc şi Mausoleul Taj Mahal, din India, au fost proclamate pe 7 iulie 2007, la Lisabona, drept noile minuni ale lumii moderne, acestea fiind votate de circa 100 de milioane de persoane care au participat la un concurs organizat în acest scop de fundaţia „New 7 Wonders Foundation“. Pe lângă aceste două situri, dintre cele 7 noi Minuni ale Lumii mai fac parte: cetatea Petra din Iordania, Colosseum-ul din Roma, statuia lui Iisus Hristos Mântuitorul (Cristo Redentor) de la Rio de Janeiro, ruinele incaşe ale oraşului Machu Picchu (Peru) şi fosta cetate maya de la Chichen-Itza, în Mexic. Piramidele de la Gizeh, singura minune a Antichităţii care a rezistat trecerii timpului, au fost declarate de organizatori „în afara concursului“ pe motiv că ele sunt deja „minuni de onoare ale lumii“. Internauţii au putut alege încă din luna ianuarie siturile preferate, dintr-un număr de 21 de monumente selecţionate. Lista cu monumentele câştigătoare a fost făcută publică pe stadionul Da Luz din Lisabona, în cursul unei gale asemănătoare cu ceremoniile de deschidere a Jocurilor Olimpice. Această superproducţie, retransmisă în peste 100 de ţări, cu o audienţă estimată le aproximativ 1,6 miliarde de telespectatori, s-a deschis cu o carte uriaşă în culori aurii, pe care au defilat cele 7 Minuni ale Antichităţii. Cartea a fost înlocuită, pe scena de 6.500 de metri pătraţi, de un calculator uriaş, simbolul voturilor acordate la concurs de milioane de internauţi din toată lumea. „Este pentru prima dată în istorie când au putut să voteze şi să decidă toţi cetăţenii lumii“, s-a felicitat Diago Freitas do Amaral, preşedintele Comisiei de onoare a acestui eveniment. Cartea (Antichităţii) a fost înlocuită cu Calculatorul (postmodernităţii), spectacolul a fost prezentat de actorii Hilary Swank şi Ben Kingsley, dublaţi de Jennifer Lopez şi Chaka Khan, iar internauţii au votat pe site-ul www. new7wonders.com; vot pe internet, show pe stadion, televiziuni, o simbolistică precară şi agresivă (înlocuirea cărţii cu calculatorul) - reţeta întreagă a evenimentelor contemporane (gen concursul Eurovision sau, la români, „primii zece“).