Credinţa Avvei Visarion

A te îngriji pentru viaţa ta este un lucru onorabil atâta timp cât nu devine o obsesie. Evanghelia ne avertizează: „Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Căci cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?“ (Mt. 6, 25). A transforma grija în îngrijorare este lipsă de credinţă în Dumnezeu. Încrederea totală în El este cheia despovărării noastre. A avea încredere în mila şi pronia lui Dumnezeu înseamnă să ne eliberăm de grija lumească şi să aşteptăm ca Dumnezeu să se îngrijească de noi, nu noi, cum am înclina să credem…

Avva Dula, un ucenic al Avvei Visarion, a povestit că odată, pe când cei doi călătoreau pe ţărmul mării, primul a însetat. şi i-a spus părintelui său: „Avva, îmi este foarte sete“. Bătrânul s-a înduioşat de neputinţa fratelui şi, făcând rugăciune, i-a zis acestuia: „Bea din mare“. Şi, continuă istorioara, s-a îndulcit apa atunci când eremitul a înălţat rugăciune. Dar ucenicul, după ce a băut până s-a săturat, a luat apă şi în vas, ca nu cumva să-i fie sete mai târziu, pe drum. Şi văzând Avva Visarion pe ucenic făcând aceasta, i-a zis nedumerit: „Pentru ce ai luat şi în vas?“ Iar Avva Dula i-a răspuns: „Iartă-mă, mă gândeam că voi înseta mai încolo şi nu voi mai avea cu ce să-mi potolesc setea“. Atunci bătrânul a zis: „Dumnezeu este aici şi Dumnezeu e pretutindeni“. (Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din Patericul egiptean)