Cruce Sfântă
Pe 14 septembrie am sărbătorit Înălţarea Sfintei Cruci, un bun prilej de a vorbi despre Sfânta Cruce. Pentru creştinii ortodocşi, Sfânta Cruce este lemnul pe care Domnul nostru Iisus Hristos a fost răstignit pentru mântuirea noastră. Sfânta Cruce este pentru noi, creştinii ortodocşi, mijloc de a marca în societatea în care trăim identitatea noastră de mărturisitori ai Jertfei şi Învierii lui Hristos, Dumnezeul nostru, pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
În poporul român există multe cântări dedicate Sfintei Cruci, între care una ne spune: „Cruce sfântă, părăsită/ Lângă margine de drum/ Coperișul tău se strică/ Cu creștinii de acum”. Această primă strofă a pricesnei „Cruce sfântă, părăsită” ne arată, din păcate, indiferenţa unora dintre semenii noştri faţă de Sfânta Cruce. Acest lucru decurge din atacurile concertate împotriva Crucii şi implicit a creştinismului din societatea în care trăim. Sunt mulţi oameni care, sub imperiul noilor ideologii, se separă de Cruce ca simbol definitoriu al credinţei creştine. De aceea, în rândurile următoare vom vedea ce înseamnă Sfânta Cruce pentru noi, creştinii.
Crucea este simbolul credinței noastre și armă în lupta cu cel rău pentru dobândirea mântuirii și a vieții veșnice. Atunci când ne uităm la Sfânta Cruce, privim la Domnul nostru Iisus Hristos, Care S-a răstignit pe ea pentru a noastră mântuire.
Cinstind Sfânta Cruce, Îl cinstim de fapt pe Cel ce S-a răstignit pe ea, pe Hristos. El pe Cruce a zdrobit moartea şi a biruit-o prin Învierea Sa. De aceea, Sfânta Cruce este semnul dragostei nemărginite a lui Dumnezeu pentru om. Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, din iubirea de oameni, ne-a răscumpărat din blestemul legii, cu scump sângele Său, jertfindu-Se pentru mântuirea noastră pe lemnul Crucii. De aceea, cinstind Crucea, Îl cinstim, de fapt, pe Cel ce S-a răstignit pe ea, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El prin „Cruce moartea a surpat” şi prin Învierea Sa ne-a deschis Raiul închis de neascultarea lui Adam. De aceea, Biserica ne cheamă să cinstim lemnul de viaţă dătător al Sfintei Cruci „prin care s-a făcut veşnica dreptate”.
Sfânta Cruce este Altarul de Jertfă al Domnului nostru Iisus Hristos pentru mântuirea noastră. Ea este lauda și slava Bisericii, pentru că prin ea Mântuitorul ne-a răscumpărat din blestemul păcatului strămoşesc, cu scump sângele Său, jertfindu-Se pentru mântuirea noastră pe lemnul Crucii. De aceea, pentru noi, creştinii ortodocşi, Crucea este simbolul dragostei nemărginite a lui Dumnezeu pentru oameni, arătată prin jertfa supremă.
Prin Cruce se revarsă lumina Învierii lui Hristos, pentru ca noi privind la El răstignit pe Cruce să vedem zorii slăvitei Sale Învieri. Fără Cruce nu este Înviere, dar şi Crucea fără Înviere este nimic, iar prin Înviere este totul pentru noi, cei aflaţi pe drumul mântuirii. Nu putem cinsti Sfânta Cruce fără să slăvim Învierea lui Hristos, pentru că Crucea este în strânsă legătură cu Învierea. Dacă Hristos nu a înviat, atunci crucea este doar un element de tortură, dar înviind Mântuitorul, crucea se transformă din instrument de supliciu în Altarul de jertfă al mântuirii noastre. Noi o cinstim pentru că pe ea Hristos S-a răstignit şi înviind a treia zi ne-a dăruit viaţă veşnică. Deci Crucea în Ortodoxie este strâns legată de Înviere, de aceea, când cinstim Sfânta Cruce, slăvim şi Învierea lui Hristos.
Crucea Sfântă este o pavăză a credincioşilor împotriva celui rău: „Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta ai dat-o nouă; că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei; că morţii i-ai sculat şi moartea o ai surpat; pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi Învierii”. Deci Sfânta Cruce este nădejdea creştinilor şi armă în lupta cu păcatul şi cel rău. Ea este şi pavăză a creştinilor, lucru întărit şi de troparul închinat cinstirii ei: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”. Acest tropar ne arată că cel mai important simbol al creştinilor este Sfânta Cruce, pe care S-a răstignit Hristos Domnul pentru mântuirea noastră.
Sfânta Cruce ne călăuzeşte pe drumul mântuirii, începând cu Taina Sfântului Botez şi până la trecerea noastră din această viaţă. Noi ne aşezăm la căpătâi, la mormânt, Sfânta Cruce, mărturisind credinţa noastră în Înviere la a doua venire a Domnului, când va fi Înfricoşătoarea Judecată. Astfel, arătăm credinţa noastră că înviind şi cu trupul ne vom sălăşlui veşnic cu Hristos în Împărăţia cerurilor.
În tot timpul vieţii noastre este prezentă Sfânta Cruce, pe care o mărturisim a fi armă de biruinţă împotriva celui rău. Deoarece noi vedem în Cruce pe Cel răstignit pe ea, Hristos Domnul, care prin moartea şi Învierea Sa a zdrobit puterea celui rău.
În timpul în care trăim este actuală mărturisirea Sfântului Apostol Pavel: „Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1, 18). De aceea noi, când cinstim Sfânta Cruce în cursul anului bisericesc, cântăm la Sfânta Liturghie: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim”.Sfânta Cruce este pentru noi, creştinii ortodocşi, mijloc de a marca în societatea în care trăim identitatea noastră de mărturisitori ai Jertfei şi Învierii lui Hristos. Creştinismul nu poate fi conceput fără Cruce, ea fiind semnul distinctiv al credinţei noastre. De aceea sunt semnificative ultimele cuvinte ale pricesnei amintite mai sus: „Printr-o tainică minune/ Crucea Ta va birui”. Deci, indiferent de lupta ce se duce împotriva Crucii lui Hristos, aceasta va birui, pentru că ea este semnul Fiului Omului cu care va veni la Parusie să judece lumea.