Cu timpul înveţi

Ne lovim în viaţă de multe lucruri, chiar neprevăzute. Şi ne dăm seama că nu ştim cum să reacţionăm, că experienţa de a trăi cum trebuie o dobândim mai târziu, uneori prea târziu. Jorge Luis Borges, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului trecut, ne-a lăsat o meditaţie cu privire la modul în care dobândim ştiinţa de a vieţui pe acest pământ. Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi oferă un viitor bun înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.

 

Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti. Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi. Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.

 

Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.

 

Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face.

 

Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeaşi intensitate. Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate.

 

Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă, asta va determina că în final ele nu vor mai fi aşa cum sperai. Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur, îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt…

 

Dar, din păcate, toate se învaţă doar cu timpul… (Augustin Păunoiu)