Cum ne putem opri tendința de a mânca în exces
Oamenii au nevoie să mănânce pentru a supraviețui. Pentru unii, însă, mâncatul a devenit un mod de a contracara stresul emoțional cu care se confruntă uneori, însă nu aceasta este soluția problemei. Mâncatul excesiv nu face decât să dea, pe moment, o senzaţie de mai bine şi, totodată, duce la apariția obezității, cu consecințele negative pe care le cunoaștem pentru sănătate, atrag atenţia medicii.
Persoanele care se confruntă cu probleme de greutate şi doresc să slăbească trebuie să abordeze și aspectul emoţional al acestei tendințe de a mânca compulsiv, afirmă într-un interviu pentru Agerpres dr. Petronela Nechita, medic primar psihiatru la Institutul Socola din Iaşi. Stările emoționale puternice ne pot determina să mâncăm mult chiar şi în absenţa senzației de foame. Stresul stimulează acest tip de comportament alimentar, frecvent mai ales în partea a doua a zilei, când ne eliberăm de obligațiile cotidiene. „Când mănânci doar ca să-ţi hrăneşti emoţiile, o faci repede, consumând alimente pe pilot automat, mai ales în faţa televizorului, citind sau în faţa laptopului”, spune dr. Petronela Nechita.
Modul în care ne raportăm la mâncare se formează în copilărie, când poate fi cultivat într-un mod sănătos sau poate duce la comportamente alimentare nesănătoase în viaţa adultă. „Încă de mici am fost obişnuiţi, de părinţi sau bunici, cu recompense «dulci» şi «bune» pentru fiecare reuşită, ceea ce, la maturitate, ne predispune la mâncatul emoţional. Reflectând asupra amintirilor tale din copilărie legate de mâncare, îţi aminteşti cum părinţii sau bunicii te răsplăteau cu prăjituri sau îngheţată pentru o notă bună sau cu pizza şi dulciuri când te simţeai trist. Astfel de obiceiuri nesănătoase din copilărie pot persista şi în viaţa adultă, determinându-ne să ne trezim noaptea și să mâncăm o cutie întreagă de bomboane sau un borcan de dulceaţă. De asemenea, este posibil ca familia sau prietenii să te încurajeze să mănânci mai mult, făcându-te astfel să cedezi mai uşor presiunii sociale. Fie că vorbim despre abuz emoţional, neglijenţă fizică, abuz fizic de orice fel, multe persoane care se confruntă în prezent cu o tulburare alimentară au trecut în copilărie prin experienţe traumatice. Atunci când predomină mâncatul emoţional, nu ne putem opri deoarece avem un gol afectiv de umplut”, a explicat medicul psihiatru ieșean.
Când foamea emoţională apare brusc şi pare foarte urgentă, simţim că trebuie satisfăcută pe loc. În plus, persoanele afectate tind, de obicei, să mănânce rapid şi fără a mesteca suficient. Astfel de episoade se pot repeta de mai multe ori pe zi, inclusiv noaptea, și există o preferință pentru alimente cu un conținut caloric ridicat, în special dulciuri, fast-food, snacks-uri sărate şi alimente grase. Consumarea lor compulsivă distrage atenția de la problemele reale, dar numai pentru o perioadă limitată de timp, subliniază dr. Petronela Nechita. Mai mult, duc la acumularea în greutate, iar când surplusul devine vizibil, poate amplifica şi mai mult disconfortul emoţional. De aceea, primul pas pentru a nu ajunge în această situație este să identificăm factorii declanșatori ai emoțiilor negative care ne provoacă mâncatul compulsiv și să încercăm să-i gestionăm, sfătuieşte medicul.
Sportul, odihna şi alte obiceiuri sănătoase ne vor ajuta să trecem prin momente dificile fără să recurgem la mâncatul emoţional. Pe măsură ce devenim mai conştienţi de nevoile noastre personale - fie că este vorba despre odihnă, plimbări în natură, activităţi sportive sau lectură - şi învăţăm cum să le satisfacem adecvat, tendinţa de a recurge la mâncat ca formă de consolare sau recompensă scade semnificativ. (I. N.)