Cum pot fi evitate erorile de gândire

Educarea și antrenarea minții sunt la fel de importante precum antrenamentele fizice pentru un sportiv de performanță care urmează să participe la o competiție. Lucrarea „Detectivul erorilor de gândire. Treizeci și opt de lecții despre cum să recunoaștem gândirea eronată”, scrisă de Nathaniel Bluedorn și Hans Bluedorn, oferă informații despre modul în care pot fi identificate și evitate erorile de gândire, precum și modalitatea prin care putem exersa o gândire corectă. Presupunerile, generalizările, analogiile, raționamentele circulare, dublul standard, pledoaria specială sunt doar câteva dintre erorile de gândire pe care este util să le cunoaștem pentru a le putea evita.

Principalele modalități de exersare a unei gândiri corecte sunt punerea de întrebări, ascultarea cu atenție și atitudinea de deschidere către persoanele din jur. Capacitatea de a ne pune întrebări este în strânsă legătură cu cea a ascultării cu atenție sau active a celor cu care interacționăm. O persoană care practică ascultarea activă poate fi recunoscută prin următoarele trăsături: este mai interesată să audă ce au de spus ceilalți, decât să se audă pe ea însăși; nu își consideră propriile idei ca fiind cele mai valoroase, recunoscând că alți oameni pot veni cu idei mai bune decât ale sale; recunoaște din propria inițiativă când nu știe sau nu înțelege ceva; este dispusă să pună sub semnul întrebării propriile opinii asupra unei probleme aflate în discuție.

Pentru a ne forma o opinie adecvată asupra unui subiect este necesar să luăm în analiză mai multe puncte de vedere pentru a obține, astfel, o imagine de ansamblu corectă. Este important să ținem cont atât de părerile care sunt de acord, cât și de cele care sunt contra subiectului respectiv, pentru că numai așa putem învăța ceva nou, care ne ajută să-i înțe­legem mai bine pe cei din jurul nostru. „În cazul în care greșim, ne putem schimba opinia. Dar nu am fi avut această șansă, dacă am fi ascultat doar opiniile cu care suntem de acord. Ascultarea tuturor opiniilor ne ajută în sus­ținerea propriilor puncte de vedere și în modul în care le comunicăm celorlalți. Nimeni nu are timpul necesar să evalueze toate opiniile asupra tuturor problemelor, dar putem încerca să aflăm cât mai multe informații despre opiniile alternative. Pentru că a cerceta opiniile alternative este o altă trăsătură a minții care își pune întrebări”, scriu autorii Nathaniel Bluedorn și Hans Bluedorn.

Antrenarea gândirii

Una dintre erorile de gândire întâlnite frecvent este introducerea unui argument irelevant într-o dezbatere sau devierea de la subiect. E necesar să fim atenți atunci când o persoană se îndepărtează de la subiect și introduce un amănunt irelevant în discuție. Astfel, acea persoană dorește să credem că este de acord cu subiectul în dezbatere prin ceea ce spune, dar, în realitate, nu face acest lucru, ci demonstrează altceva. O altă eroare de gândire menționată în lucrarea citată este „dublul standard, un tratament incorect aplicat oamenilor sau ideilor. Atunci când cineva folosește dublul standard și aduce argumente în favoarea unei excepții nejustificate comite eroarea numită pledoarie specială. Când o persoană este implicată emoțional într-o problemă, tinde să-și transforme propriile acțiuni în excepții de la regulă. Pentru a recunoaște pledoaria specială, trebuie să luăm distanță și să ne întrebăm dacă excepția respectivă este relevantă sau doar ne distrage atenția de la problemă. Adesea, pledoaria specială invocă ideea de dreptate. Există situații în care un ofițer de poliție trebuie să depășească limita de viteză ori să treacă pe culoarea roșie a semaforului, pentru a ajunge mai repede la locul unui accident sau pentru a prinde un infractor. Dar, când nu se aplică nici una dintre aceste condiții, atunci este vorba despre pledoarie specială”.

În anumite dezbateri, unii oameni atacă persoana care aduce un argument, în loc să atace argumentul pus în discuție, discreditând-o astfel. Poate că persoana respectivă are defecte de caracter, dar aceasta nu înseamnă că nu poate aduce argumente pertinente. Caracterul sau preferințele unei persoane pot să influ­ențeze, mai mult sau mai puțin, argumentele, dar acest aspect nu este relevant pentru acuratețea și forța unui argument corect pentru problema aflată în discuție. Unul din exemplele pe care le oferă cartea este: „Mama: Ai dus gunoiul, Alex?; Alex: De ce mă suspectezi mereu de ceva?”

Erori de gândire

Ideile acceptate ca fiind adevărate fără a avea la bază dovezi sau argumente pertinente sunt presupuneri. Pentru a fi atenți la presupunerile pe care le facem în mod obișnuit, trebuie să dezvoltăm un simț critic corect în ceea ce ne privește. Iar pentru a fi cât mai obiectivi este bine să respectăm următoarele recomandări: ascultarea cu atenție a punctului de vedere al unei persoane; evaluarea propriilor presupuneri și verificarea dacă sunt adevărate; identificarea și analiza indicilor care ne arată presupunerile celorlalți, pentru a înțelege de ce cred ceea ce cred. O eroare interesantă de gândire este raționamentul circular. Aceasta afirmă că „A” este adevărat, deoarece „B” este adevărat, iar „B” este adevărat pentru că „A” este adevărat. Raționamentele circulare iau drept adevărat un lucru pe care încearcă să-l demon­streze. Această eroare intervine atunci când o persoană încearcă să susțină un argument repetând premisa principală de la care s-a plecat în discuție. Uneori, este dificil să identific această eroare de gândire, care se învârte în cerc vicios, de aceea trece neobservată de multe ori. Unul dintre exemplele pe care le oferă lucrarea menționată este: „Toată lumea ar trebui să învețe logică, deoarece logica trebuie studiată de toată lumea”. Întrebarea-capcană sau întrebarea complexă o identificăm la persoanele care pun două întrebări, dar una este ascunsă în conținutul celeilalte, aceasta fiind tot o eroare de gândire. Un exemplu este următoarea întrebare-capcană: „De ce îți face plăcere să deranjezi cartierul dând muzica atât de tare încât să audă tot cartierul?”.

Eroarea parte pentru întreg o identificăm când o persoană afirmă că ceea ce este adevărat pentru o parte a lucrului este adevărat și pentru întreg, presupunând că trăsăturile părții sunt aceleași cu cele ale întregului. Exemplul dat în cartea citată este: „Dacă logicienii sunt experți în gândirea organizată, aceasta înseamnă că o conferință a logicienilor va fi bine organizată”. Eroarea întreg pentru parte o observăm la persoanele care spun că ceea ce e adevărat pentru întreg este adevărat și pentru părți. Unul dintre exemplele menționate în volum este: „Această mașină este fabricată de General Motors, deci toate părțile ei sunt produse de General Motors. Una dintre moda­litățile prin care putem face diferența dintre erorile de tip parte pentru întreg și cele de tip întreg pentru parte este să privim concluzia argumentului. O concluzie care vorbește despre întreg indică o eroare de tip parte pentru întreg. Iar o concluzie care vorbește despre parte indică o eroare tip întreg pentru parte”, precizează autorii cărții la care facem referire.

Generalizarea este una dintre erorile statistice de gândire, aceasta selectează un eșantion dintr-o clasă de lucruri, apoi transferă trăsăturile acelui eșantion asupra tuturor lucrurilor din clasa respectivă. Exemplul următor este o generalizare foarte des întâlnită: „Elevii întârzie mereu la școală”. Analogia compară două lucruri între ele și, dacă se observă că acestea sunt la fel în una sau mai multe privințe, se trage concluzia că vor fi la fel și în alte privințe. Un exemplu de eroare în care este folosită analogia este următorul: „Alex și Dan sunt amândoi roșcovani și au pistrui. Ambii locuiesc în Caracal. Alex are un temperament vulcanic. Pentru că se aseamănă în mai multe aspecte înseamnă că și Dan are un temperament vulcanic”. Identificarea diferenței dintre generalizare și analogie se face prin observarea dacă s-a selectat un eșantion pe baza căruia se trage concluzia sau se compară lucrurile între ele și apoi se trage concluzia pe baza asemănărilor găsite.

Lucrarea „Detectivul erorilor de gândire. Treizeci și opt de lecții despre cum să recu­noaștem gândirea eronată” este o invitație la lectură atât pentru copiii de peste 12 ani, cât și pentru adulți. Așa cum se menționează și în titlu, aceasta prezintă, cu detalii și exerciții, treizeci și opt de erori de gândire, pe care le întâlnim în discuțiile din viața cotidiană și este util să le cunoaștem pentru a ști cum să ne ferim de ele.