Cum va fi Judecata?

(Sfântul) Preot Profesor Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Ediția a IV-a, București, 2010, pp. 286-287

„Autorul judecății particulare este același ca și al judecății universale: Hristos. El însuși a spus: Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului (Ioan 5, 22).

Autorul judecății este Hristos nu în sensul că El rostește sentințe arbitrare, sau conform unor legi impersonale, ci în sensul că din El se revarsă viața și fericirea comuniunii depline peste cei ce au viețuit după pilda Lui și s-au asemănat cu El, având în ei încă din viața aceasta toată lumina și bucuria comuniunii cu El, iar cei ce nu L-au urmat vor rămâne într-o lipsire definitivă de bucuria acestei comuniuni cu El, Persoana-izvor a toată iubirea dumnezeiască și omenească.

Pentru cei dintâi, judecata lui Hristos înseamnă arătarea Lui cea mai evidentă în relația cu ei, împreună cu toate darurile iubirii Lui; pentru cei din urmă - încetarea oricărei încercări a Lui de a Se mai apropia de ei, de a-i mai scoate din atitudinea lor de refuz față de El; și aceasta, nu pentru că n-ar mai voi El să le arate iubirea Sa, ci pentru că ei s-au învârtoșat în patimile care au la bază negarea Lui și neascultarea de El. Până acum au mai auzit vorbindu-se în favoarea Lui, întâlnindu-se cu Iisus prin oamenii care credeau în El și-i îndemnau să creadă în El; de acum nu vor mai auzi asemenea îndemnuri, pentru că toți cei între care vor fi știu prea puțin despre El. Toți sunt pilde de neascultare față de El, de disprețuire a comuniunii cu El. ­Într-o cântare la ieșirea sufletului, Biserica pune în gura acestora: Pe Dumnezeu eu de acum nu-L voi mai pomeni, că nu este în iad cine să pomenească pe Domnul, ci întru întuneric deplin fiind acoperit, voi ședea așteptând învierea tuturor pământenilor.

Întrucâtva ei își dau seama că nefericirea lor constituie o înstrăinare a lor de Dumnezeu.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)