Cuvânt către pelerini: „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie“

† Teofan,

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Omul este un pelerin pe acest pământ. Destinaţia pelerinajului său pământean este împărăţia cerurilor. În această lume fiind, omul descoperă adesea şi pe alocuri oameni şi locuri sfinte, spre care se îndreaptă sufletul său cel însetat după „Cale, Adevăr şi Viaţă“. (In 14, 6) În locuri sfinte care adăpostesc moaşte sfinte, omul poate pregusta ceva din taina împărăţiei cerurilor. Un astfel de loc sfânt este Catedrala Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Aici se află binecuvântatele moaşte ale Sfintei Parascheva. În fiecare zi, mii de creştini îşi apleacă fruntea în faţa raclei care adăposteşte trupul sfânt al Cuvioasei. În fiecare miez de octombrie sute de mii de pelerini aşteaptă, aşteaptă cu răbdare, aşteaptă cu nădejde, să se afle pentru câteva clipe în faţa ocrotitoarei lor, Sfânta Parascheva. De ce acest efort? De ce această jertfă? Inima şi sufletul, mintea şi cugetul fiecărui pelerin mărturisesc despre dorul care aduce milioane de români la picioarele Sfintei Parascheva. Dorul după adevăr; dorul după adâncime; dorul după frumuseţe; dorul după răbdarea în suferinţă; dorul după iertare; dorul după iubire; dorul după Sfânta Parascheva; dorul după Dumnezeu. Aici, lângă racla cu sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva, pelerinul trăieşte, pentru câteva clipe, în ambianţa împărăţiei cerurilor. Pentru cel ce are ochi să vadă, ureche să audă şi, mai ales, inimă să simtă, Cuvioasa Parascheva are ceva a spune. Cel îndurerat primeşte glas de îmbărbătare; cel singur şi părăsit primeşte îmbrăţişare de frate; cel îndoielnic aude cuvânt de încredinţare; cel deznădăjduit este ridicat de la pământ, cel cu sufletul făcut bucăţi descoperă calea renaşterii sale lăuntrice. Sfântă Preacuvioasă Maică Parascheva, roagă-te pentru ca toţi pelerinii acestei lumi să-L caute pe Dumnezeu şi să aibă bucuria descoperirii unui izvor de viaţă veşnică în faţa sfintelor tale moaşte!