Cuvânt din amvon: „Fiecare dintre noi să i se facă plăcut aproapelui său la ceea ce este de folos spre zidire“

▲ Cel vechi, statornic şi tare în credinţă trebuie să se coboare la înţelegerea celor începători, spre a-i urca treptat, spre a-i cuceri, astfel, prin tact şi răbdare ▲

Pe când la Roma credinţa creştină abia se născuse, fiind în multe privinţe amestecată cu elemente păgâne, totodată cu obiceiuri iudaice care nu mai erau necesare, Sf. Ap. Pavel formulează lămuririle şi îndemnurile ce se impuneau. Desigur, ar trebui să citim toată epistola adresată de Sf. Ap. Pavel romanilor, pentru o înţelegere deplină a problemelor. Însă ne rezumăm acum doar la cap. 15, v. 1-7, şi nu vom zăbovi asupra tuturor versetelor, ci a unuia singur, care credem că are o strânsă legătură cu viaţa noastră de acum: „Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi...“ Cine erau cei „tari“ şi cine cei „neputincioşi“? Ce se întâmpla la Roma în acea perioadă? Cum aminteam mai sus, creştinii proveniţi dintre iudei pretindeau ca cei proveniţi dintre păgâni să ţină cu stricteţe anumite prescripţii ale Legii iudaice, fapt care îngreuna mult cultul şi viaţa creştină, iar cei proveniţi dintre păgâni erau adesea intoleranţi cu iudeo-creştinii, care mai erau încă tributari prescripţiilor vechi, în special cu privire la mâncăruri, băuturi şi sărbători. „Cei tari“, după tâlcuirea pr. prof. Nicolae Petrescu în „Explicarea Apostolelor Duminicale“, erau creştinii proveniţi dintre păgâni, iar „cei neputincioşi“ iudeo-creştinii, în general. Ei bine, Sf. Pavel îndeamnă la toleranţă şi sprijin, pentru ca „fiecare să i se facă plăcut aproapelui la ceea ce este bun spre zidire...“ Iar la sfârşitul pericopei îndeamnă: „Cu o singură gură să-L slăviţi pe Dumnezeu!“ şi „Primiţi-vă unii pe alţii, aşa cum şi Hristos v-a primit pe voi!“ Adică fiţi uniţi, fiţi îngăduitori, toleranţi, cu cei care sunt începători în cele ce privesc credinţa creştină! Vom încerca să vedem, acum, dacă aceste sfaturi mai sunt azi valabile. Fără îndoială, da. Ne gândim la situaţia de la noi, creată după evenimentele din decembrie â89, când mulţi dintre co-naţionalii noştri, în special din rândurile tineretului, până atunci creştini doar cu numele, s-au apropiat cu multă râvnă de Sfânta Biserică. Desigur, nu erau deprinşi cu anumite reguli, să le zicem elementare. De aceea, creştinii practicanţi, „cei tari“ cum i-ar numi Sf. Ap. Pavel, trebuie să fie foarte înţelegători şi îngăduitori, adică toleranţi, cu cei care s-au apropiat mai târziu de viaţa religioasă. Nu trebuie (şi nu-i drept!) să le cerem totul dintr-o dată. Tangenţial am mai vorbit despre acest aspect al toleranţei în biserică. Am avut din nefericire situaţii când anumite persoane, în special de genul feminin, au plecat plângând din Sf. Lăcaş, pentru că un creştin dintre cei „vechi“, aşa-zis „tare“ a făcut observaţii tăioase, uneori de-a dreptul jignitoare. În principiu, desigur, credinciosul „vechi“ avea dreptate, dar este vorba şi de felul cum afirmi această dreptate... De unde să ştie începătorul că n-are voie să treacă prin faţa sfintelor uşi, sau că trebuie să stea în partea stângă, sau în partea dreaptă etc etc? Iată cât de actuale sunt cuvintele Sf. Ap. Pavel: „Fiecare din noi să i se facă plăcut aproapelui său“. Dacă ştim nişte reguli, şi este bine să le ştim, nu trebuie să le afirmăm ostentativ. (...) Cel vechi, statornic şi tare în credinţă trebuie să se coboare la înţelegerea celor începători, spre a-i urca treptat, spre a-i cuceri, astfel, prin tact şi răbdare. Căci spune Sf. Pavel: „Primiţi-vă unii pe alţii precum şi Hristos v-a primit pe voi“. Cu alte cuvinte, dacă Hristos v-a primit pe voi cei „tari“, aşa cum eraţi, cu stângăcii, cu fel de fel de lacune în privinţa normelor cultice, fiţi şi voi toleranţi şi îngăduitori cu alţii, care sunt acum aşa cum eraţi voi odinioară. Căci zice Sf. Ioan Gură de Aur: „Nimic nu poate fi mai bun pentru cei mici ca îndelunga răbdare a celor mari“ (I Tes., Omilia X-a). Dar şi invers: se întâmplă de multe ori ca, în urma unei greşeli pe care o observăm la cineva şi atrăgându-i luarea aminte într-un mod respectuos, cu totală bună credinţă, cel care a greşit să riposteze într-un fel cu totul ireverenţios. Când nu ştim ceva, chiar dacă ni se face observaţie într-un chip mai tăios, noi, ca oameni receptivi şi înţelepţi, trebuie să primim învăţătura: va fi spre îndreptarea noastră. Aici se adevereşte cuvântul înţeleptului din Vechiul Testament: „Mustră pe cel înţelept şi te va iubi“ (Pilde 9, 8). Încheiem revenind la cuvintele atât de înţelepte ale Sf. Ap. Pavel: „Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi.... Şi fiecare dintre noi să i se facă plăcut aproapelui său la ceea ce este de folos spre zidire“.