Cuvânt şi faptă
Scriptura descrie prima lucrare săvârşită în Univers drept un act de vorbire. Dumnezeu, prin Cuvântul Său dintru începuturi, a rostit: „Să fie lumină!“ La fel, momentele importante ale vieţii noastre sunt marcate prin vorbirea care în aceste cazuri are o eficienţă deosebită. Când controlorii de zbor anunţă în difuzoare: „Decolarea!“, când mireasa spune: „Da!“, acestea nu sunt informaţii, ci sunt fapte. Tot ce este bun în viaţa omenească se face prin cuvânt, fie că e rostit, fie că nu. Orice drum construit, orice masă gătită, orice bob de grâu care creşte, toate acestea au loc prin ceea ce fiinţele omeneşti au spus ori au intenţionat.
Cum poţi să-ţi duci viaţa conform cuvintelor? Aceasta este întrebarea. Când suntem inconsecvenţi, când avem în plan să ne oprim de la ceva rău şi nu realizăm asta, cădem în ceva ca o lacună gramaticală. Acţiunile nu mai sunt conforme cu cele mai bune intenţii ale noastre. Nu ne reuşeşte, după cum spune expresia, „să ne ţinem de cuvânt“. Dar odată ce ai certitudinea gândului adevărat şi a drumului corect, nimic n-ar trebui să te împiedice să acţionezi în concordanţă cu înţelegerea ta. Pentru că atunci când gândirea noastră coincide cu faptele noastre, pătrundem în mod surprinzător în viaţă. În rest, suntem neautentici şi departe de adevăr. (Augustin Păunoiu)