Cuvintele harului
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 388
„Viețile și laudele sfinților se aseamănă strălucirii stelelor. Că stelele sunt așezate și întărite pe cer și luminează toate cele de sub cer - pământul îl strălucesc, marea o luminează, pe cei ce înoată cu corăbiile îi îndreptează - al căror nume deși nu-l știm pentru mulțimea lor, însă de frumusețea strălucirii lor ne minunăm, în același chip este și strălucirea vieților sfinților. Pe suflet îl strălucesc, pe minte o luminează, iar pe trup cu așezare bună și liniștită îl întocmesc.
Spunea iarăși Mitropolitul Veniamin (Costachi):
– Precum stea de stea se deosebește în slavă, tot așa și viețile sfinților, una pe alta întrece cu strălucirea și cu slava, cu frumusețea, cu starea și cu deosebirea.
Iar împotriva celor ce nu citesc sfintele cărți, după cuvântul Fericitului Simeon Metafrast, zicea:
– Deopotrivă este răul și a grăi cele necuviincioase și a tăcea pe cele ce sunt cinstite și folositoare. Că, precum cele necinstite și cele greșite vatămă mințile ascultătorilor, tot așa, cel ce tace lucrurile cele bune ale sfinților îi lipsește pe creștini de folos.
Apoi adăuga și aceste cuvinte:
– Nu vă scumpiți la cele ce sunt pentru folosul sufletului, pentru îmbrăcămintea, pentru podoaba și pentru hrana lui. Că, precum se hrănește trupul acesta stricător și muritor din bucatele cele stricăcioase, așa se hrănește și sufletul cu cuvântul lui Dumnezeu, cu istoriile cele sfinte și cu viețile sfinților.
Precum trupul, nemâncând bucatele cele potrivite lui, după o vreme nu mai poate fi viu, ci moare, așa și sufletul care nu se hrănește cu citirea dumnezeieștilor Scripturi, cu viețile sfinților și cu cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi viu nicidecum, ci este mort.
(...) – O, omule, când tu nu poftești, nici îți este drag să citești cuvintele cele învățătoare de fapte bune, sufletul tău nu se smerește, nu se umilește, nu se căiește de păcatele sale.”
(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)