Daniel Turcea - 77 de ani de la naștere
În ziua de 22 iulie 1945 se năștea, la Târgu-Jiu, poetul Daniel Turcea, care avea să ocupe un loc aparte în literatura noastră, mai ales în ceea ce privește ilustrarea în poemele sale a sentimentului religios și a trăirii mistice. A absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu” din Pitești și a fost licențiat al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București.
În 1968 a debutat cu poezie în revista „Amfiteatru” (1968). Ar fi vrut să studieze Teologia la Sibiu, dar dosarul i-a fost respins, deşi luase examenul cu notă mare. După câţiva ani de excese în viaţa personală şi îndepărtarea de credinţă, s-a întors radical spre trăirea Ortodoxiei, în ultima perioadă retrăgându-se la Mănăstirea Cernica, unde a trăit o viață plină de rugăciune și liniștire sufletească. Volumul „Epifania” arată un poet mistic, care avea în centrul aspiraţiilor apropierea de Dumnezeu.
Criticul Valeriu Cristea îl considera „un poet extraordinar, un mare poet, cel mai mărturisit şi mai limpede şi mai iluminat poet creştin-ortodox (nu ortodoxist!) al literaturii noastre de după război şi poate chiar al întregii literaturi române”. A murit la 28 martie 1979, la 34 de ani neîmpliniţi, mormântul său aflându-se la Mănăstirea Cernica. A publicat volumele „Entropia” (1970), „Epifania” (1978) și „Iubire. Înțelepciune fără sfârșit” (1991).