Darurile se înmulţesc prin binecuvântare

Evanghelia Duminicii a VIII-a după Rusalii (Înmulţirea pâinilor şi a peştilor) Matei 14, 14-22

"În vremea aceea Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate să-şi cumpere mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor."

Sfânta Evanghelie din Duminica a VIII-a după Rusalii, numită şi Evanghelia înmulţirii pâinilor şi peştilor, relatează minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos după ce mai întâi a săturat mulţimile cu hrana cuvântului lui Dumnezeu care ajută pe om să înţeleagă rostul vieţii sale pe pământ şi viitorul său ceresc. Evanghelia ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos oferă celor veniţi la El mai întâi hrană pentru suflet, vindecare de boli şi apoi hrană pentru trup. Mulţimile de oameni au venit la Iisus pentru a asculta cuvântul Lui şi pentru a primi de la El vindecare de boli. După ce Mântuitorul a binevestit mulţimilor Evanghelia mântuirii şi a vindecat pe cei bolnavi aduşi la El, ucenicii Lui i-au cerut să dea drumul mulţimilor "ca să se ducă în sate să-şi cumpere mâncare". El însă le răspunde ucenicilor, zicând: "daţi-le voi să mănânce". Atunci ucenicii I-au spus că au doar cinci pâini şi doi peşti. Mântuitorul Iisus Hristos, luând cele primite de la ucenicii Săi şi ridicându-şi ochii la cer, le-a binecuvântat, şi apoi le-a dat ucenicilor pentru ca ei să le împartă mulţimilor care aşteptau în cete şezând pe iarbă. Atunci, ca la 5.000 de bărbaţi în afară de femei şi copii s-au săturat din pâinile şi peştii care s-au înmulţit. În plus, au mai rămas 12 coşuri de firimituri, dovadă că hrana a fost suficientă şi chiar a prisosit.

Să ne hrănim mai întâi cu ascultarea cuvântului lui Dumnezeu

Primul îndemn al Evangheliei citite astăzi este acesta: să hrănim mai întâi sufletul nostru cu ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi să cerem de la Hristos vindecare sufletească şi trupească. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă a rânduit să postim înainte de-a participa la Sfânta Liturghie, pentru ca mai întâi să ne hrănim sufletul ascultând cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Evanghelie şi apoi să ne împărtăşim cu Hristos Domnul din Sfânta Euharistie, "spre vindecarea sufletului şi a trupului". Astfel, arătăm că omul este în primul rând fiinţă spirituală, având suflet nemuritor, chemat la viaţă cerească veşnică, deşi este purtător de trup material, vieţuitor pe pământ şi trecător. Omul este o fiinţă spirituală vizibilă, întrupată (purtătoare de trup), o fiinţă raţională, liberă şi iubitoare. Ca atare, omul se hrăneşte spiritual cu sensurile sau înţelesurile descoperite lui de Cuvântul lui Dumnezeu, Creatorul lumii şi al omului. Când Hristos Domnul predică Evanghelia mântuirii sau a Împărăţiei cerurilor, El de fapt ne descoperă taina vieţii veşnice la care este chemat omul creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu. Prin urmare, în fiecare zi, şi mai ales în duminici şi sărbători, trebuie să ne hrănim sufletul cu seminţele înţelesurilor dumnezeieşti ale Sfintelor Scripturi, ale Sfintelor Taine şi ale sfintelor slujbe din Biserică.

Opera socială a Bisericii izvorăşte din Sfânta Evanghelie şi din Sfânta Liturghie

În al doilea rând, din Evanghelia citită astăzi învăţăm că Mântuitorul Iisus Hristos distinge, dar nu desparte, hrana duhovnicească de cea trupească. El dă întâietate hranei sufleteşti, dar nu uită că omul este şi trup. Astfel, când ucenicii Săi au intervenit ca El să elibereze mulţimile, pentru ca oamenii să-şi cumpere ceva de mâncare, atunci El le-a zis: "daţi-le voi să mănânce" (Matei 14, 16). Din aceasta învăţăm că ucenicii lui Hristos, şi deci Biserica întreagă, trebuie să aibă milă şi grijă de omul flămând. Ucenicii lui Iisus voiau să-I spună că nu sunt pregătiţi pentru a hrăni mii de oameni. Însă Mântuitorul Iisus Hristos, după ce află de la ucenicii Săi că au găsit totuşi ceva hrană materială, şi anume cinci pâini şi doi peşti, a cerut ca acest puţin să fie adus la El. Apoi, Iisus a binecuvântat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi îndată acest dar mic s-a înmulţit în mod minunat, încât din el s-au hrănit mii de oameni. Prin aceasta vedem că fiecare dar pe care îl aducem la biserică, oricât de mic sau de puţin ar fi el, când se binecuvântează de către Hristos devine o bucurie pentru mulţi oameni. De aceea, creştinii, încă din veacurile primare, s-au obişnuit să aducă în dar la biserică spre binecuvântare, pe lângă pâinile (prescurile) pentru Euharistie, şi alimente sau îmbrăcăminte pentru cei săraci şi bolnavi. Aşa s-a dezvoltat, deodată cu Liturghia euharistică, şi Filantropia socială, adică împreună cu rugăciunea comună din biserică, s-a organizat şi fapta cea bună de ajutorare a celor nevoiaşi. Prin urmare, lucrarea filantropică sau opera de caritate a Bisericii îşi are rădăcina în iubirea lui Dumnezeu arătată oamenilor în şi prin Iisus Hristos. De fapt, toată opera socială a Bisericii izvorăşte din Sfânta Evanghelie şi din Sfânta Liturghie. Toată filantropia creştină sau iubirea milostivă şi smerită faţă de oameni izvorăşte din legătura duhovnicească a creştinilor cu Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor.

Darul adus de oameni la biserică primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu

Cele cinci pâini pe care cineva le-a adus cu sine la întâlnirea mulţimilor de oameni cu Iisus Hristos au devenit simbolul pâinilor (prescurilor) aduse la biserică pentru Proscomidie, adică pentru pregătirea Sfintei Liturghii. Ele mai simbolizează şi cele cinci pâini pe care preotul le binecuvântează împreună cu grâul, untdelemnul şi vinul la slujba numită "Litie", care se săvârşeşte în cadrul Vecerniei Mari, pentru a cere lui Dumnezeu să le înmulţească în parohia sau mănăstirea respectivă, în eparhia şi în ţara respectivă, precum şi în lumea întreagă.

Din această Evanghelie învăţăm că darul pe care îl aducem la biserică devine bucurie pentru toţi oamenii care se hrănesc din darurile lui Dumnezeu. Rostul acestui mic dar de recunoştinţă sau mulţumire adus la biserică este să ne înveţe cât de mult valorează darul vieţii şi mulţimea darurilor pe care Dumnezeu ni le dăruieşte când recolta este bogată, când roadele pământului devin îmbelşugate. În acest sens, trebuie să-I aducem lui Dumnezeu daruri din darurile Sale, însă cultivate de noi, să-I mulţumim pentru ele şi să cerem să le înmulţească. Uneori, când nu mai mulţumim lui Dumnezeu şi nu mai suntem recunoscători, Dumnezeu îngăduie secetă sau inundaţii, oprind rodirea pământului pentru o vreme. Astfel, noi înţelegem mai bine că darurile prin care se întreţine viaţa noastră pe pământ provin de la Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului. Numai când nu mai avem sănătate deplină ne dăm seama ce mare dar este sănătatea, numai când nu plouă la vreme potrivită ne dăm seama cât de preţios este darul apei sau al ploii, numai când nu trăim vremuri paşnice, ci tulburi, ne dăm seama cât de necesară este binecuvântarea păcii, a armoniei în familie, în societate şi în lume.

Ceea ce aducem noi la întâlnirea noastră cu Hristos în biserică şi se binecuvântează devine binecuvântare nu doar pentru cei ce aduc darurile, ci şi pentru toţi cei care cer de la Hristos ajutorul Lui. Când însă primim daruri materiale trecătoare, necesare vieţii trupului, să nu uităm totuşi darurile duhovniceşti netrecătoare, prin care hrănim sufletul nostru nemuritor.

Evanghelia ne îndeamnă să trăim în prezenţa binecuvântării lui Hristos, căutându-L pe El, hrănindu-ne spiritual cu lumina cuvintelor din Evanghelia Sa, pentru că ele sunt duh şi viaţă (cf. Ioan 6, 63). Prin urmare, cuvântul Domnului binevestit oamenilor nu este simplă informaţie, ci este relaţie vie, legătură vie a omului cu Dumnezeu. De aceea, Cuvântul Evangheliei este dătător de viaţă, de lumină, de putere, de bucurie, de pace, fiind de fapt o pregustare a dreptăţii, păcii şi bucuriei în Duhul Sfânt din Împărăţia lui Dumnezeu (cf. Romani 14, 17).

Minunile lui Hristos, semne ale iubirii Sale sfinte şi milostive

Din Evanghelia citită astăzi mai învăţăm şi faptul că Mântuitorul Iisus Hristos înmulţeşte cele cinci pâini şi cei doi peşti nu pentru a arăta oamenilor munţi de pâine şi coline de peşti. El nu săvârşeşte minuni pentru a impresiona sau a intimida, ori pentru a fi lăudat de oameni. Hristos Domnul săvârşeşte minuni din iubire sfântă şi milostivă, ca să ajute pe om, să-l întărească în credinţă şi în iubire. Trebuie subliniat că minunea înmulţirii pâinilor şi peştilor se săvârşeşte pe când pâinile şi cei doi peşti se dăruiesc, se împart sau se distribuie. Nimeni din cei prezenţi nu a văzut cantităţi imense de pâini şi de peşti, pentru că pâinile şi peştii se înmulţeau pe când ele erau distribuite sau dăruite. Prin urmare, Dumnezeu nu înmulţeşte darurile ca noi să le acumulăm în rezerve mari, ca pe o falsă siguranţă a noastră bazată pe lucruri materiale, ci adevărata minune se săvârşeşte pentru a fi cultivate comuniunea între Dumnezeu şi oameni, precum şi dărnicia oamenilor întreolaltă. "Dăruind vei dobândi", spunea foarte frumos părintele Nicolae Steinhardt de la Mănăstirea Rohia. Deci, când dăruim altora, cu iubire şi cu smerenie, hrană, haine sau bani, deşi se goleşte parţial cămara sau punga noastră, totuşi se umple inima noastră de bucuria duhovnicească a harului lui Dumnezeu cel Atotmilostiv. Astfel, prin dărnicie, ajungem la asemănarea cu Dumnezeu potrivit poruncii Mântuitorului Iisus Hristos: "Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv" (Luca 6, 36).

În timpul Sfintei Liturghii ortodoxe, după sfinţirea Darurilor, ceea ce a rămas din prescurile aduse de credincioşi pentru pregătirea Sfintei Euharistii se binecuvântează şi apoi se împarte tuturor, atât celor ce s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului, cât şi celorlalţi ortodocşi participanţi la Sfânta Liturghie dacă au postit înainte de Liturghie. Şi pâinea aceasta binecuvântată, numită anaforă, ne aduce aminte de minunea înmulţirii pâinilor şi a celor doi peşti pe care Mântuitorul a săvârşit-o potrivit Evangheliei de astăzi, pentru a ne îndemna să fim darnici şi să cultivăm comuniunea şi ospitalitatea, ca răspuns al nostru la iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

Înmulţirea pâinilor, prefigurare a Sfintei Euharistii

Există, desigur, un înţeles duhovnicesc şi mai tainic al acestei Evanghelii, şi anume înmulţirea pâinilor de către Mântuitorul Iisus Hristos ne trimite şi la Taina Sfintei Euharistii, prin care se manifestă iubirea nemărginită şi veşnică a lui Hristos pentru lume. În Liturghia ortodoxă, la puţin timp după sfinţirea Darurilor euharistice (a pâinii şi vinului), preotul ridică Agneţul şi zice: "Se frânge şi Se împarte (dăruieşte) Mielul lui Dumnezeu, Cel ce Se frânge şi nu Se desparte (divide), Cel ce Se mănâncă pururea şi niciodată nu Se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte" (Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur). Deşi ne împărtăşim doar cu o părticică din Trupul lui Hristos, primim totuşi pe Hristos întreg. Cu alte cuvinte, Hristos nu Se divide ca Persoană când Se dăruieşte mulţimii credincioşilor. În fiecare părticică din Sfântul Său Trup este prezent, prin harul Duhului Sfânt, Hristos întreg. Acest adevăr îl arată chiar Sfânta Evanghelie după Ioan, când Hristos Domnul spune: "Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el" (Ioan 6, 56). Când ne împărtăşim, primim Ceva (Sfântul Trup şi Sfântul Sânge ale lui Hristos), dar ne unim cu Cineva (cu Hristos). Prin Sfânta Euharistie nu ni se dăruieşte ceva trecător, ci ni se împărtăşeşte viaţa veşnică sau iubirea veşnică a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De aceea El spune: "Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi" (Ioan 6, 54). Din acest motiv, când credincioşii se împărtăşesc cu Sfânta Euharistie, se cântă la strană: "Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi". Când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului din Sfânta Euharistie, Îl primim pe Domnul Însuşi, ca să devină El Viaţa vieţii noastre, arvuna învierii noastre şi a vieţii veşnice. Pâinea şi vinul sunt elemente materiale limitate şi trecătoare, dar ceea ce se oferă prin pâinea prefăcută de Duhul Sfânt în Trupul lui Hristos şi prin vinul prefăcut în Sângele lui Hristos sunt sfinte daruri cereşti, netrecătoare, adică viaţa lui Hristos Cel veşnic împărtăşită oamenilor, acum în arvună, iar la a doua Sa venire, în plinătate.

Cum trebuie să folosim darurile binecuvântate de Dumnezeu?

Mai reţinem din Evanghelia de astăzi şi un aspect deosebit de semnificativ pentru viaţa noastră, şi anume cum trebuie să folosim darurile binecuvântate de Dumnezeu. După ce s-au săturat mulţimile, rămăşiţele de hrană, adică firimiturile, au fost adunate în 12 coşuri. Acest fapt simbolizează adevărul că Dumnezeu dăruieşte hrană poporului Său, cele 12 triburi ale lui Israel, când ascultă cuvântul Său, dar şi Biserica celor 12 Apostoli. Însă, dincolo de această semnificaţie spirituală, Evanghelia ne mai arată că pâinea nu trebuie aruncată sau împrăştiată şi neglijată, ci trebuie adunată, păstrată şi folosită în mod deplin sau chibzuit, fără risipă. Astfel, Evanghelia ne învaţă să fim economi şi cuviincioşi, să preţuim darurile lui Dumnezeu chiar şi atunci când avem belşug de lucruri materiale. De asemenea, locul unde ne-am hrănit trebuie lăsat curat şi frumos, nu murdărit sau urâţit cu resturi de alimente aruncate pe jos şi părăsite. Chiar şi în relaţie cu materia, omul trebuie să aibă o atitudine spirituală, raţională şi responsabilă.

Aşadar, Evanghelia de azi ne cheamă la împărtăşirea din darurile lui Dumnezeu, arătând recunoştinţă şi în acelaşi timp grijă deosebită faţă de darurile lui Dumnezeu, care, chiar dacă ne prisosesc, nu trebuie risipite, ci economisite. Din păcate, astăzi există unii oameni care au belşug de lucruri materiale, dar le risipesc cu multă uşurinţă şi nepăsare, în timp ce alţi oameni mor de foame. În acest sens, cineva se ruga cu aceste cuvinte: "Dă, Doamne, pâine celor flămânzi, şi foame de Tine celor ce au prea multă pâine!"

Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu să învăţăm din Evanghelia de astăzi că mai întâi trebuie să hrănim sufletul nostru prin comuniunea noastră spirituală cu Hristos, iar darurile materiale care ne prisosesc nu trebuie risipite, ci folosite cu multă chibzuinţă şi înţelepciune, spre slava lui Dumnezeu şi binele oamenilor. Amin!

 

† Daniel

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei

 Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Text revizuit de autor în anul 2011.