De ce e bine să știm geografie

Există 193 de state independente recunoscute la ONU, la care se adaugă 27 de teritorii care au șansa ca, mâine-poimâine, să fie considerate oficial țări de sine stătătoare.

Nimeni nu poate pretinde să știi câte ceva despre toate! E drept, Ciprian Enea - a cărui perfor­manță Ziarul Lumina a prezentat-o pe larg - le-a văzut pe toate, dar ca el sunt doar câțiva oameni în lume.

Pentru cei mai mulți dintre noi, care nu suntem nici exploratori, nici profesori de geografie sau cercetători în acest domeniu, preten­țiile sunt mult mai modeste. Și n-am exagerat folosind termenul „pretenții”, căci e greu de acceptat ca un om trăind într-o țară măcar mediu dezvoltată, ca România, și care a făcut barem 12 ani de școală, să nu știe, în secolul 21, măcar câteva lucruri elementare. Greu de acceptat și, în același timp, cum vom vedea, contraproductiv.

Care ar fi, așadar, acele lucruri elementare?

În primul rând, câteva date despre Pământ în sine: rază/diametru, circumferință, suprafața acoperită de apă (cu aproximație), continente, oceane.

Apoi câteva superlative: cel mai înalt munte, cel mai lung fluviu, cea mai adâncă groapă marină...

Pe urmă - și de-aici intrăm în teritoriul importanței și concrete, nu doar culturale - cele mai mari state ale lumii, ca suprafață, popu­lație, putere economică, putere militară, sferă de influență. Trăim vremuri în care totul e legat de tot și, concret, salariul și nivelul tău de trai depind - indirect, dar clar - de relațiile economice dintre SUA și China, de pildă.

Mai departe, e normal și e bine să ai măcar o idee generală despre specificul fiecărui continent în parte. Cum spuneam, este extrem de greu să cunoști toate țările, dar n-ar fi oare util să știi cât mai multe măcar despre cea în care îți planifici o vacanță, în care vrei să-ți găsești un loc de muncă sau chiar să te sta­bilești? A trecut vremea comunismului, cu granițele închise, anual se înregistrează 13 milioane de plecări în vacanță (desigur, unii români ies de mai multe ori), iar 200.000 pleacă definitiv sau pe termen lung. E bine să știe unde!

La nivelul următor, ca să spunem așa, sunt informațiile legate de continentul nostru, în primul rând de statele vecine, dar nu numai. Aici, pretențiile sunt mai mari: e normal și e util să știi care sunt țările Europei, care sunt și care nu în Uniunea Europeană, în NATO, respectiv în Spațiul Schengen (subiect la ordinea zilei și cu implicații cât se poate de concrete), capitalele și - dacă nu șefii de stat - măcar forma de guvernământ, ca să nu cazi, cum s-a întâmplat, în ridicolul de-a te întreba care e președintele Norvegiei...

În fine, țara noastră, România. Este de-a dreptul obligatoriu să-i știm județele, capitalele de județ, marile râuri, vârfurile de munți și, încă o dată, monumentele de toate tipurile, inclusiv cele naturale.

Din fericire, azi, sursele de in­formații sunt multiple: ce înveți la școală, respectiv ce-ți amintești din ce-ai învățat, știrile și documentarele TV, cărțile, Internetul. Nu trebuie să eziți să cauți! Căci merită să știi.