Astăzi este ziua în care am ajuns la jumătatea postului de 40 de zile, Postul Mare ce ne pregăteşte pentru Săptămâna Mare a Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos. Postul Mare şi Săptămâna Mare alcătuiesc Postul Sfintelor Paşti, perioada duhovnicească cea mai importantă din timpul anului bisericesc, care ne pregăteşte pentru cea mai mare sărbătoare creştină, Învierea Domnului (Sfintele Paşti).
În timpul Postului Mare noi urmăm exemplul Mântuitorului Iisus Hristos, Care a postit 40 de zile înainte de a ne vesti Evanghelia Sa. Şi facem acest lucru în vederea pregătirii noastre pentru Săptămâna Mare.
Postul ne întăreşte sănătatea trupească şi alături de pocăinţă ne vindecă de suferinţele sufleteşti. Din experienţa ascetică a Părinţilor duhovniceşti ştim că postul este un mijloc de desăvârşire, de smerire, de tăiere a voii proprii, de anihilare a poftelor trupeşti şi întărire duhovnicească, pentru că el este un semn al ostenelii noastre ascetice pentru a ajunge la mântuire.
Prin post dobândim tămăduire duhovnicească, iar prin ascultare urmăm lui Hristos. Şi facem acestea pentru că vrem să ne desăvârşim pe calea postului ce ne pregăteşte pentru Jertfa şi Învierea Domnului, ce ne-au dăruit viaţa veşnică.
Postul este un timp de înfrânare trupească şi sufletească, dar mai ales un timp în care câştigăm virtuţile, părăsind patimile cele pierzătoare. Prin înfrânare înţelegem îndepărtarea de îmbuibarea trupească şi ferirea sufletului de patimi, păcate şi ispite ce vin din risipirea noastră în lucruri nefolositoare pentru mântuire.
Ispita risipirii ne face să uităm de rugăciune, lucru esenţial în desăvârşirea duhovnicească din vremea postului. O postire fără rugăciune este doar o dietă alimentară, însă, prin creşterea spirituală izvorâtă din rugăciune, postul devine un timp dedicat mântuirii noastre. Pentru cei care înţeleg astfel lucrurile, postul este un mijloc de a înfrâna lăcomia trupească, devenind astfel armă împotriva celui rău şi a toată ispita ce vine de la el.
Biserica ne îndeamnă să postim pentru că astfel Îl slăvim pe Dumnezeu. Facem acest lucru pentru că, renunţând de bunăvoie la anumite mâncăruri şi plăceri lumeşti, ne facem timp pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Scopul postirii noastre este trăirea stării paradisiace pe care primii oameni au pierdut-o prin nepostire. Prin lăcomie şi mândrie, Adam a pierdut Raiul, noi, prin înfrânare şi smerenie, în vremea postului, nădăjduim să câştigăm Raiul.
.jpg)
