De ce iubim femeile

După ce deunăzi le-am oferit flori şi le-am transmis doriri de bine, se cuvine ca astăzi să facem câteva precizări asupra condiţiei femeii în societatea contemporană. Ce mai reprezintă astăzi femeia? Desigur, este mai uşor de vorbit despre ce nu este femeia. Ea nu mai este proprietatea soţului sau a familiei acestuia. Ea nu mai este considerată un bun în cadrul gospodăriei şi nici nu mai are drept destinaţie deservirea familiei. Femeia nu se mai rezumă la a învăţa cusutul, brodatul, arta conversaţiei şi gătitul. Femeia nu se justifică pe sine exclusiv prin naşterea de prunci şi nu mai priveşte căsătoria ca punctul culminant al vieţii sale.

Dar ce este femeia? Deşi societatea în ansamblul său a cunoscut o continuă evoluţie, genul feminin a fost supus unei mult mai pregnante redefiniri. Am observat, privind fenomenul emancipării femeilor în ansamblu, că redefinirea nu s-a făcut neapărat prin negarea tuturor atribuţiilor anterioare, ci mai mult prin contestarea limitărilor impuse de societate. Femeile nu au respins niciodată maternitatea sau căsătoria şi nu au încetat să se îngrijească de căminul lor. Schimbarea este mai subtilă, dar fundamentală. Ea constă în eliminarea obligativităţii şi a exclusivităţii: femeia nu mai este obligată să fie mamă, soţie, gospodină, în schimb are acces la educaţie şi poate să-şi aleagă orice profesie. În zilele noastre nu mai poţi enumera ce poate să facă femeia, pentru că ea acoperă din punct de vedere ocupaţional toate sferele de interes ale omenirii. Totuşi, când spui femeie, spui tot... mamă şi soţie. În mod instinctiv, de data aceasta, fără nici un fel de constrângere sau limitare, femeia alege tot maternitatea şi căsătoria. Poate că rata divorţului creşte, iar căsătoria nu mai e la modă, dar în adâncul sufletului toate femeile îşi doresc o familie tradiţională. Fireşte, viaţa femeii este mult mai bogată astăzi, ea adăugând în cartea bucuriilor cultura, călătoriile, prietenia, împlinirea profesională. Dar, cum spune o frumoasă poveste, toate acestea sunt zerouri adăugate cifrei 1, care reprezintă credinţa în Dumnezeu. Toată emanciparea femeii şi toate valorile tradiţionale au aceeaşi valoare modestă, dacă nu sunt însufleţite de credinţă. Frumuseţea femeilor este mai mare decât a bărbaţilor poate pentru că acestea merg mai mult la biserică şi pentru că se roagă mai mult. Fireşte, un chip frumos sau un corp bine proporţionat încântă ochiul, dar ochiul se plictiseşte repede. Fântâna credinţei este însă nesecată şi din ea se adapă neîncetat atât sufletul femeii, cât şi al apropiaţilor ei. Dragi femei, aveţi astăzi drepturile pe care le meritaţi, dar nu daţi darurile pe drepturi! Nu mizaţi totul pe carieră, individualism, spa, botox sau "uniuni consensuale"! Bucuraţi-vă, astăzi, de viaţă, dar asiguraţi-vă că vă veţi bucura şi mâine, şi în veci. Dobândiţi educaţia, dar nu neglijaţi trăirea duhovnicescă. Şi... nu uitaţi să fiţi mame şi soţii, căci, de fapt, pentru asta vă iubim!