De ce merg oamenii la biserică
Merg ca să se cunune, să-și boteze copiii și să-i petreacă pe ultimul drum pe cei dragi atunci când le-a venit sorocul. Asta o fac toți, inclusiv cei care altfel nu prea sunt duși la biserică, nici la propriu, nici la figurat. Însoțirea cu cel/cea cu care vrei să-ți petreci restul vieții, intrarea în viață a copiilor tăi și trecerea din această viață a celor care ne părăsesc sunt de neconceput fără grija și binecuvântarea lui Dumnezeu și fără ritualurile respective, menite să transforme ceea ce altfel ar putea fi doar niște momente precum prima zi de școală, absolvirea unei facultăți sau angajarea la un loc de muncă - importante, desigur, dar cumva în firescul vieții de zi cu zi - în praguri fundamentale ale existenței umane, cu semnificații profunde.
Mulți oameni, mult mai mulți și mult mai diverși decât ai bănui dacă nu faci parte dintre ei, merg la biserică în fiecare duminică la Sfânta Liturghie sau de câte ori pot, căci uneori nu poți și Biserica noastră e înțelegătoare, nu te ceartă nimeni dacă se-ntâmplă să lipsești și preoții nu țin socoteala celor care dau mai rar pe la biserică, necum să le refuze vreun serviciu religios din cauza asta!
Am spus „și mult mai diverși”, pentru că aceia care n-o fac și-și imaginează că merg la biserică mai ales sau chiar exclusiv seniori ar fi surprinși să constate că media de vârstă e mult mai scăzută. Puzderie de tineri, adolescenți și copii sunt prezenți în toate bisericile în care am intrat.
Bine, dar de ce? În primul rând - fără pretenția unei ierarhii motivaționale stabilite sociometric - ca să se roage. Sigur că te poți ruga și acasă și oriunde altundeva și e chiar minunat s-o faci indiferent de loc - dar puterea rugăciunii colective este sinergică: o sută de oameni care se roagă împreună, în același timp și loc, și anume într-o biserică, în timpul slujbei, înseamnă mult mai mult decât rugăciunile acelorași făcute de fiecare unde și când își aduce aminte s-o facă.
În al doilea rând, ca să învețe și să înțeleagă cât mai bine semnificațiile religiei în care trăiesc și în care cred. Da, poți citi și singur - și e bine s-o faci! - Biblia și orice texte ale Sfinților Părinți și ale altora care s-au ostenit să vorbească despre credință - dar cu siguranță vei înțelege mult mai multe din predicile, din rugăciunile și din cântările care compun o slujbă într-o biserică.
Și de ce ai nevoie să înțelegi cât mai bine? Dintr-un motiv pe cât de simplu, pe atât de important: pentru ca religia, credința, să nu-ți fie doar un set de gesturi mașinale, inerțiale, un soi de obligație sau, mai rău, de încercare a unui târg cu Dumnezeu: „Eu îmi fac multe cruci, Tu mă ajuți cu sănătatea”.
Este mersul la biserică și o formă de socializare? Da, și nu e nimic rușinos în asta. E normal ca oamenii să-și dorească să vadă alți oameni și să stea de vorbă cu ei - preferabil nu în timpul slujbei, desigur... Am vecini de bloc și foști colegi cu care mă văd și vorbesc mai degrabă la biserică decât în altă parte, pentru că o parohie e o comunitate de suflet, în care - lucru esențial - prezența e voluntară. Credința este cea mai puternică afinitate cu putință. Nu prea știu ce gândește vecinul de la 7, nici vânzătoarea de la magazin, dar sunt sigur ce simt oamenii cu care mă întâlnesc la biserică.
Pentru că același lucru îl simt și eu.