De la inginerie la arta cioplitului în lemn

O cruce crestată în lemn, simplă, elegantă, cu suprafeţele umplute armonios cu motive tradiţionale, trădând un fin simţ al proporţiilor din partea celui care a creat-o. E de ajuns să admiri lucrătura ca în filigran şi să doreşti, măcar din curiozitate, să-i cunoşti autorul. Bogdan Cozmescu, căci despre el este vorba, e un personaj atipic în lumea creatorilor populari. De fapt, nici nu se consideră unul. E doar un om modest, care spune despre sine că-i place să cresteze lemnul, lucru care se vede cu uşurinţă pe oricare dintre obiectele ce-i ies din mâini.

Încă din copilărie i-a plăcut să cioplească cu briceagul forme felurite pe orice bucată de lemn găsită în curtea părinţilor, de la Ruginoasa. Au urmat şcolile, a devenit inginer şi, până la 30 de ani, plăcerea de a cresta a rămas ascunsă în cotloanele sufletului său. "Înfrăţirea" cu lemnul s-a produs în urmă cu 11 ani, când a lăsat deoparte meseria de inginer şi a devenit profesor de discipline tehnice la o şcoală din Târgu Frumos, un orăşel de lângă Iaşi. De-atunci sculptatul în lemn e parte din viaţa lui. "În 2000 am venit la Târgu Frumos, profesor pe discipline tehnice. Lucram la o şcoală pentru copii cu deficienţe mintale şi, printre altele, am primit şi câteva ore de prelucrarea lemnului, pe care nu le voia nimeni. Am avut libertatea să fac ce vreau eu la orele acestea şi aşa a început totul", mărturiseşte Bogdan Cozmescu. Şi-a dat repede seama că pasiunea nu e de ajuns, că dragostea pentru lemn nu e totul. A consultat cărţi de specialitate şi a învăţat singur tot ce ştie acum: cum să cresteze, la ce dimensiuni, care sunt motivele tradiţionale, cum se transpun pe lemn, ce tehnici trebuiesc folosite. La început, şi el, şi lemnul s-au privit ca nişte duşmani: lemnul nu se lăsa "domolit", omul se înverşuna să înveţe să-l "strunească". "A fost greu până mi-am dat seama că totul se face cu rigla şi compasul, cel puţin motivele geometrice, pe care le prefer celor vegetale sau zoomorfe", spune meşterul. La liceu a înfiinţat destul de rapid o grupă de elevi cu care a început să meşterească lemnul, să-i dea formă, să-l îmbrace într-o poveste. A descoperit copii talentaţi, aşa că a putut realiza cu ei tot ce şi-a dorit: de la linguri de lemn, până la poartă maramureşeană. O parte dintre obiectele realizate în atelier, cu elevii săi, unii foarte talentaţi, fac parte şi azi dintr-o expoziţie permanentă a şcolii de la Târgu Frumos. O altă expoziţie, la fel de frumoasă, are şi Liceul Tehnic de la Hârlău, acolo unde Bogdan Cozmescu este profesor acum şi unde a înfiinţat un cerc de sculptură pentru elevi. Meşterul autodidact "Dacă-i vorba de precizie, de geometrie, mă descurc. Nu-mi trebuie decât răbdare. Pentru alt tip de forme nu cred că am talent. Îmi plac motivele solare şi am fost uimit să descopăr în bibliografia pe care am consultat-o că unele dintre motivele pe care le realizez eu sunt de pe vremea dacilor", spune Bogdan Cozmescu. Motivele pe care le crestează în lemn, pe cruci, platouri decorative sau plăci sculptate sunt studiate atent şi preluate din lucrările de specialitate sau de peste tot pe unde trece. "Învăţând singur, am făcut şi multe greşeli. Mi-au trebuit vreo doi ani să-mi dau seama că motivele trebuiau făcute invers, că eu le obţineam în negativ", povesteşte zâmbind Bogdan Cozmescu. 15 dintre lucrările sale, de o deosebită simplitate, bun gust şi armonie, pot fi admirate până la sfârşitul acestei luni în expoziţia intitulată "Crestături în lemn", la Ateneul Tătăraşi din Iaşi. Atelierul din balcon Deşi lucrările sale poartă amprenta unui autentic creator, Bogdan Cozmescu nu se consideră un meşter popular. Crede că, neavând un atelier adevărat şi uneltele care i-ar trebui, nu poate să realizeze lucrări de proporţii sau obiecte de mare fineţe. Spune mereu că "nu poţi să faci ceva corect şi frumos şi precis cu nişte unelte improvizate". Dar obiectele care-i poartă semnătura dovedesc contrariul. Iar pasiunea sa depăşeşte orice impediment legat de lipsa banilor, a uneltelor, a spaţiului. Face totul din plăcere, fără să fie constrâns, fără un scop comercial. Acum lucrează în balconul apartamentului în care locuieşte, ajutându-se de un cutter, de riglă, de compas, de mintea ascuţită de inginer şi de pasiunea asta care nu-i dă pace încă din copilărie. Şi totuşi, recuzita sărăcăcioasă şi spaţiul minuscul în care lucrează nu-l împiedică să realizeze lucrări de o uimitoare sensibilitate, care vădesc un bun gust înnăscut, simţ al proporţiilor şi respect pentru arta tradiţională a lemnului. "Îmi place mai presus de orice lucrul acesta cu lemnul. La început a fost o joacă; lucrurile mi se păreau simple. Acum, pe zi ce trece descopăr câte ceva, totul începe să se complice şi asta-i o continuă provocare pentru mine. Mi se pare că odată cu trecerea timpului şi lucrările mele evoluează, devin mai dense, mai pline de conţinut", consideră autorul. Deşi nu realizează aceste obiecte în scop comercial, continuă să-şi urmeze pasiunea, să-şi îndrume elevii de la cercul de sculptură de la Hârlău, având credinţa că meşteşugul acesta îi poate ajuta să descopere frumosul, bunul gust şi poate trezi în ei un talent nebănuit: "Consider că dacă toţi copiii ăştia din şcoală ar şti să facă aşa ceva, ar fi mai bine, ar fi o lume mai frumoasă. Piesele mele nu sunt complicate. Eu încerc să transmit doar aceste motive ale noastre, tradiţionale". Un veritabil creator Lucrările sale sunt apreciate de etnografi pentru fidelitatea cu care redă motivele tradiţionale, dar şi pentru felul în care reuşeşte să umple spaţiile de pe suprafeţe. "Bogdan Cozmescu este un om de o modestie rar întâlnită, care a făcut din sculptura în lemn o adevărată pasiune. În calitate de etnograf, pot să afirm cu toată convingerea că este un creator popular deosebit de talentat. Crucile realizate de Bogdan Cozmescu prezintă o simbolistică ce aminteşte de motivul solar, redat sub forma romburilor de diferite dimensiuni, dar şi sub forma soarelui ca atare. Aceste motive sunt îmbinate în aşa fel încât alcătuiesc o compoziţie de un echilibru şi de o frumuseţe aparte. De altfel, dumnealui a fost invitat să participe cu astfel de cruci la expoziţia pe care am organizat-o în 2010, în preajma sărbătorilor de iarnă, având ca temă "Crucea în toate genurile de creaţie populară"", a explicat reputatul etnograf Angela Paveliuc Olariu.