Demolarea Mănăstirii Văcăreşti din Capitală

Era una dintre celebrele şi somptuoasele mănăstiri voievodale din Europa răsăriteană, atât prin arhitectură, cât şi prin rolul cultural pe care îl căpătase în timp. Se poate spune că declinul acestei străluciri eclesiastice a început cu anul 1848, când Văcăreştiul a devenit loc de surghiun pentru "rebelii" paşoptişti. După secularizarea averilor mănăstireşti, Văcăreştiul a fost transformat în închisoare, în perioada comunistă fiind spital-penitenciar, iar în biserică, până în 1948, s-a slujit ca într-o parohie.

În 1973, închisoarea a fost dezafectată, pentru mulţi oameni de cultură fiind ocazia de restaurare completă a Mănăstirii Văcăreşti. Au fost restaurate galeria pe două nivele, parte din stăreţie, casa domnească, paraclisul, urmând biserica, ce fusese afectată foarte puţin la cutremurul din 1977. Dar mănăstirea era de acum integrată planului de sistematizare iniţiat de Ceauşescu. În urma unei vizite făcute la 2 decembrie 1984 în zonă, acesta hotărăşte demolarea. S-au ridicat voci, s-au înaintat petiţii la Comitetul central, s-a vorbit la Europa liberă împotriva acestei decizii. Cu toate acestea, la 11 decembrie 1986 s-a început demolarea. Patru zile mai târziu, Mănăstirea Văcăreşti mai era doar istorie, locul acesteia fiind complet liber.