Descoperire făcută după opt secole în Turcia
După opt sute de ani, arheologii turci au prezentat ca pe o mare minune descoperirea pe care au făcut-o, anume Mănăstirea Sfântului Acoperământ ale cărei ruine stau îngropate lângă apele Bosforului. Acest locaş de cult cunoaştem că a fost ridicat de către împăratul bizantin Manuil Comninul.
Conform informaţiilor ziarului Aksam, care scoteau la iveală descoperirea arheologică, această mănăstire bizantină greco–ortodoxă se găseşte aproape de Universitatea Koç (Koç Universitesi a fost ridicată de vestita familie Koç) şi mulţi trecători din regiunea aceea au vorbit despre descoperirea în trecut a mai multor obiecte bisericeşti, care ieşeau la iveală de jur-împrejurul universităţii aflate şi ea pe malul Bosforului.
Legat de localizarea exactă a acestei mănăstiri au scris în trecutul apropiat Paul Magdalino, bizantinolog şi profesor de istorie la Koç Universitesi, istoricul englez Michael Angold şi istoricul australian Andrew Stone. Aceste referiri au condus la curiozitatea turcilor de a începe cercetări intense în zona în care credeau că se află mănăstirea al cărei nume întreg, conform ziarului turc, este Mănăstirea Acoperământului Sfântului Arhanghel Mihail. Αceste cercetări au scos la iveală repede primele indicii despre locul exact în care se află locaşul de cult şi unde şi-a avut perioada de înflorire.
Tot cercetările arheologice întreprinse de turci vorbesc de faptul că în spaţiul destul de generos al mănăstirii se află obiecte pe care bizantinii le-au ascuns pentru a fi ferite de pângărirea cruciaţilor, care în acea perioadă de timp ocupaseră Constantinopolul şi recurseseră la diferite violenţe faţă de bisericile și mănăstirile greco–ortodoxe.
Cel mai interesant lucru este că una din informaţii ne vorbeşte de faptul că printre obiectele descoperite se află şi Sfânta Masă la care au stat la Cina cea de Taină Iisus Hristos împreună cu Apostolii. Acest obiect deosebit de preţios descoperit a fost dus de către bizantini la Mănăstirea Sfântului Acoperământ chiar de la Ierusalim. Săpăturile arheologice care au început de mai mult timp, aşa cum informează ziarul turc, la trei săptămâni de la începerea cercetărilor au scos la iveală un tunel care ducea în spaţiul larg al mănăstirii. Tunelul se află la o adâncime de 4 m (sub pământ), are o lungime de aproximativ 300 m şi conduce la primele rămăşiţe ale clădirii mănăstirii, care, după opt sute de ani, abia acum au văzut lumina cercetărilor.
Această Mănăstire a Sfântului Acoperământ de la Constantinopol a fost foarte cunoscută fiindcă l-a găzduit pe Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului, după ce a fost exilat fiindcă condamnase erezia papalităţii. Sfântul Fotie a locuit acolo în linişte cât a durat exilul, cu toate că adepţii săi organizaseră propria biserică, cu ierarhie, preoți şi credincioşi. La sfârşitul anului 877 a fost chemat din exil şi i-a fost încredinţată educaţia celor patru fii ai împăratului Vasile, care, pe toată durata exilului său, nu a încetat să-l preţuiască şi să-l ajute. În 877, Patriarhul Ignatie a murit şi doar în trei zile Fotie a urcat din nou pe tronul patriarhal.
Descoperirea acestei sfinte Mănăstiri a Sfântului Acoperământ de la Constantinopol (azi Istanbul), care a stat în întuneric timp de 800 de ani şi care e legată direct de Sfântul Fotie, vine la aproape doi ani de la descoperirea insulei Vordones, pierdută şi ea în timp, insulă în care, conform tradiţiei, a fost înmormântat Sfântul Fotie. (Pr. Ion Andrei Ţârlescu, Serviciul Manuscrise şi Carte rară al Bibliotecii Academiei Române)