Despre câteva dintre cele mai folosite antinevralgice
În cele peste patru decenii de când sunt prezent în „tranşeele“ farmacologiei medicale, mi-a fost dat să asist la unele „bombardamente“ cu produse farmaceutice care aveau pretenţia de a înlătura cu succes toate durerile. Nici acum acest tip de „bombardament“ publicitar nu s-a rărit, ci, dimpotrivă, pe mai toate posturile de televiziune apar reclame care laudă zgomotos calităţile analgezice ale unor medicamente, în timp ce despre efectele adverse o voce super turată ne recomandă „să ne adresăm medicului sau farmacistului“.
Vom da câteva exemple, încercând să prezentăm cu maximum de obiectivitate adevărul farmacologic. Paracetamolul are avantajul că poate fi administrat pe gură şi că se răspândeşte relativ uniform în organism, efectul analgezic instalându-se rapid. Un alt avantaj este acela că nu are efecte adverse la nivelul stomacului. Durata de acţiune este relativ scurtă, ceea ce necesită repetarea dozelor de mai multe ori pe zi. El este util în durerile slabe, iar pentru durerile moderate se foloseşte asociat cu codeina, un analgezic originar din opiu şi cu calităţi antitusive. Datorită faptului că se metabolizează în ficat, formând intermediari reactivi cu efecte toxice asupra ficatului şi rinichiului, trebuie evitată utilizarea sa în cantităţi mari timp îndelungat. Nu trebuie, de asemenea, uitat că aceşti metaboliţi se excretă şi în laptele matern, iar sugarii nu sunt capabili să-i inactiveze. Indometacinul, analgezicul nocturn Indometacinul se absoarbe rapid după administrare orală (mai greu dacă este dat pe stomacul plin) şi se metabolizează, de asemenea, la nivel hepatic. Este un foarte bun analgezic nocturn, dar are două „păcate“, de care trebuie să se ţină seama, şi anume: un semnificativ potenţial ulcerigen şi favorizarea erodării cartilajului articular, când este folosit în diferite forme de reumatism. Diclofenacul este absorbit rapid şi complet după administrare orală, durata de acţiune fiind de aproximativ 4-6 ore. De remarcat faptul că jumătate din doză este inactivată la prima trecere prin ficat, astfel că doar 50% din cantitatea dată pe gură ajunge la locul de acţiune. Este util în durerile uşoare şi moderate şi poate fi administrat şi sub formă de supozitoare. Ibuprofenul, ketoprofenul şi naproxenul sunt considerate printre cele mai active medicamente analgezice în durerile moderate, care se absorb rapid după administrarea pe gură, fiind mai puţin influenţate de prezenţa alimentelor sau a altor medicamente. Naproxenul are o durată mai lungă de acţiune decât celelalte două substanţe. Toate aceste preparate sunt utile la pacienţi cu diferite forme de reumatism, cefalee, dureri de dinţi. Ele pot prezenta, în unele cazuri, reacţii adverse, constând în edeme periferice, fenomene digestive (ulceraţii, sângerări), dar într-o măsură mai mică decât cele observate la aspirină şi indometacin. Dypirona, la fel de popular ca şi aspirina Dypirona sau noraminofenazona este poate cel mai folosit analgezic după aspirină în România. Deşi este un analgezic puternic, fiind eficace în multe dureri moderate, atât osteomusculare, cât şi pentru colici, dypirona a fost interzisă sau restrânsă în foarte multe ţări din lume din cauza unui efect rar, dar extrem de grav, care este agranulocitoza. Deşi firmele care comercializează sub variate denumiri acest produs, care se dă fără reţetă, menţionează în prospectul lor acest grav efect advers, puţini dintre consumatori citesc prospectul, iar farmaciştii uneori îl dau ca rest pacienţilor. Aspirina poate fi înlocuită cu nimesulid Un produs mai puţin periculos pare a fi nimesulidul, care se poate administra atât pe gură, cât şi sub formă de supozitoare şi care are o acţiune ce se poate înregistra pe parcursul a 12 ore, ceea ce înseamnă că poate fi administrat doar dimineaţa şi seara. Este considerat ca o terapie alternativă la pacienţii cu intoleranţă la aspirină, deoarece nu are proprietăţile ulcerigene ale acesteia. Totuşi, şi la acest preparat se pot înregistra rareori arsuri epigastrice sau senzaţie de greaţă. Oricum, trebuie subliniat faptul că toate medicamentele menţionate dau rezultate bune în durerile uşoare şi moderate, dar că nu sunt suficiente în terapia durerilor mari, unde este necesar a se utiliza cu precădere derivaţi opioizi (morfina, fentanyl, etc). Cu prezentarea de mai sus nu am trecut în revistă decât câteva dintre cele mai utilizate produse farmaceutice folosite în terapia diferitelor forme de durere. De fapt, ele sunt mult mai multe (câteva zeci) şi cele mai importante vor constitui obiectul unor viitoare tablete. Aş dori să menţionez că în mod intenţionat nu am folosit nici o denumire comercială, deoarece obiectivul seriei de articole de la această rubrică este doar o prezentare echidistantă a remediilor împotriva durerii.