Despre iertare

Un articol de: Ion Raţiu - 04 Iunie 2016

Cea mai bună rețetă de iertare o auzim citindu-se în biserici, în Duminica Izgonirii lui Adam din rai. Nu este lungă și nici nu necesită multe ingrediente: „Dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru Cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Iar dacă nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6, v. 14-15). Această rețetă ne ajută să creștem în asemănarea cu Dumnezeu. Dacă luăm seama la cuvintele avvei Alonie în Pateric, o vom înţelege pe deplin: „De va voi omul, de dimineața până seara ajunge la măsura dumne­ze­iască!” Cei care doresc viața veș­nică întru fericire trebuie să încerce această rețetă. Dumnezeu dăruiește celor care o încearcă o putere dincolo de cea înțeleasă în mod obișnuit. Iertarea nu-i ușoa­ră, e chiar imposibilă atunci când omul rămâne la puterile sale. Numai cine nu a iertat poate spune că este ușor să ierți. De aceea, omul care nu poate ierta ușor trebuie să înceapă iertarea cu rugăciunea pentru vrăjmași. De ce a legat Dumnezeu iertarea Sa de iertarea noastră? Pentru că dorește ca omul să fie părtaș vieții dumnezeiești. Trebuie știut că cine nu poate să ierte, acela nu poate să iubească. Și cine nu poate iubi pe oameni nu poate iubi nici pe Dumnezeu. Sfântul Apostol Ioan spune: „Dacă cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu!, dar pe aproa­pele său îl urăşte, mincinos este. Pentru că cel ce nu-şi iubeşte aproapele pe care-l vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vede”. Este de evitat să ne mai certăm, să ne mâniem sau să ne enervăm, chiar dacă aparent mulți motivează că s-ar elibera de ură, de răzbunare sau de răutate. Același Sfânt Apostol Ioan continuă spunând: „Iubitule, nu urma răul, ci binele. Cel ce face binele, din Dumnezeu este; cel ce face răul, nu L-a văzut pe Dumnezeu”. Ajungem să trăim în pace cu toți semenii, iar prin har tindem spre asemănarea cu Dumnezeu, nu mai răspundem răului cu rău. Suntem deschiși să îmbrățișăm orice om. Ajungem să facem din inima noastră o inimă pentru întreaga creație. Nu mai suportăm să auzim sau să vedem nici cel mai mic rău în lume. Așa înțelegem de ce Sfântul Isaac Sirul se ruga cu lacrimi tot timpul nu doar pentru vrăjmașii adevărului, ci și pentru animale. El mărturisește că o inimă iubitoare este inima care arde pentru toată creația, pentru oameni, păsări, animale, pentru toată creatura. Rețeta iertării nu este o rețetă pe care trebuie să o încercăm din când în când, ci ea trebuie aplicată în fiecare clipă a vieții noastre. Considerați-o mâna întinsă de Dumnezeu pentru îndreptarea noastră.