Despre terapia reumatismului

Odată cu sosirea toamnei, cu scăderea temperaturii şi cu ploile reci începe şi "sezonul reumatismelor". În general, termenul de reumatism include adesea durerile de la nivelul încheieturilor, a oaselor sau muşchilor. Nu toate aceste dureri sunt cauzate de reumatism, existând şi "reumatisme false" sau "pseudoreumatisme", când simptomele dureroase sunt provocate de alte boli.

Aş aminti, în acest context, reumatismul celor care suferă de gută (datorită acumulării de cristale de acid uric în articulaţii) sau reumatismul endocrin, în care suferinţele glandelor pot fi însoţite de dureri în zonele sus-menţionate. La fel, pot apărea dureri articulare în insuficienţa hepatică, în psoriazis sau în unele forme de leucemie. De aceea, înainte de a vă trata singuri, este bine să apelaţi la medicul de familie, care vă poate direcţiona la reumatolog sau internist, după caz. Există, în prezent, metode moderne adecvate, care pot pune un diagnostic precis şi care poate fi urmat de un tratament eficient. Dacă în urmă cu un secol în tratamentul reumatismului se utilizau cu rezultate foarte modeste iodul, arsenicul, salicilaţii şi colchicina, ulterior la acestea s-au adăugat şi o serie de tratamente fizicale: curentul electric, masajul şi aplicaţiile locale de căldură. La sfârşitul deceniului al treilea al secolului trecut au început să se utilizeze sărurile de aur, care, în anumite forme de reumatism, mai sunt utilizate şi astăzi. Între 1930-1950 s-au introdus în terapia reumatismului sulfamidele, printre care sulfasalazina, ce a rămas un tratament relativ util în poliar-trita reumatoidă. Toate medicamentele menţionate au fost puse în umbră odată cu descoperirea, în anul 1949, a cortizonului şi apoi a derivaţilor acestuia. Un deceniu mai târziu s-a observat, totuşi, că nici derivaţii de cortizon nu reprezintă soluţia perfectă. A urmat indometacinul, care s-a dovedit a fi un foarte bun calmant al durerilor nocturne, dar, în timp, s-a observat că distruge lent, dar progresiv cartilajul dintre articulaţii. Au urmat mulţi alţi derivaţi, cunoscuţi sub denumirea de antiinflamatoare nesteroidale, care umplu şi astăzi rafturile farmaciilor, fără a fi, totuşi, medicamentul "magic" care să vindece reumatismul. De aceea, tratamentul actual (destul de sofisticat) nu face altceva decât să calmeze durerile şi să întârzie înţepenirea încheieturilor. La aceste tratamente destul de scumpe adăugăm şi unul ieftin, recomandat de colegul şi prietenul doctor Ion Hurjui: "mersul pe jos este medicamentul săracilor". Înţelegem, din cele de mai sus, că este necesară mişcarea permanentă pentru ca încheieturile să rămână cât mai mult timp funcţionale. Se mai recomandă scăderea ponderală, deoarece obezitatea suprasolicită articulaţiile şi creează factorul favorizant pentru apariţia durerii şi a dificultăţilor de deplasare. În final, reamintesc părerea multora (specialişti sau nespecialişti) că reumatismul este o "boală boierească": "nu te omoară, dar nici nu te lasă să trăieşti ca lumea" .