Dezvoltarea psihică şi intelectuală a copilului preşcolar

Un articol de: Doina Dumitriu - 12 Septembrie 2008

▲ Dezvoltarea psihică în perioada preşcolară capătă un caracter complet, îmbrăcând forme noi de cunoaştere şi comportament ▲ Această dezvoltare nu este omogenă pe toată durata perioadei preşcolare ▲

Astfel, până la vârsta de patru ani, se dezvoltă partea cea mai însemnată a inteligenţei, iar până la cinci ani se constată că memoria preşcolarului se dezvoltă într-un ritm mai rapid decât gândirea. Tot de la această vârstă încep să se evidenţieze predispoziţiile naturale, aşa-numitele înclinaţii personale ale copilului. Pentru evoluţia copiilor foarte dotaţi este necesară canalizarea şi dezvoltarea acestor înclinaţii încă din această perioadă. În dezvoltarea psihică a copilului, factorii care influenţează cel mai mult sunt factorii de mediu. Mediul familial, socio-cultural şi apoi practica socială se vor impune în acţiunea lor de modelare psihică privitoare la caracterul, temperamentul, comportamentul şi procesele de cunoaştere ale copilului. În perioada preşcolară, activitatea senzitivo-motorie este dominată de capacitatea copilului de a imita. El începe să imite modul de acţiune şi comportament care, mai apoi, se transformă în modele conştiente şi proprii. De aceea, în această perioadă, contribuţia educativă a acestor modele este deosebită. Preşcolarul prezintă o dorinţă foarte mare de a cunoaşte şi, de aceea, întrebările lui sunt numeroase. Răspunsurile la aceste întrebări trebuie date cu vorbe pe înţelesul său. De asemenea, foarte important este ca preşcolarul să nu fie minţit. Promisiunile făcute, legate de o recompensă, de o activitate fizică împreună cu unul dintre părinţi trebuie respectate. Prin experienţa acumulată în anumite „situaţii-problemă“, gândirea preşcolarului este capabilă să formuleze unele raţionamente, care, de multe ori, uimesc pe cei din jur. Dezvoltarea copilului în colectivitate Încă de la această vârstă, orizontul lui depăşeşte cadrul restrâns al familiei. Cei mai mulţi frecventează o colectivitate, iar modelul lor de referinţă creşte. Relaţiile cu personajele din jur se intensifică, iar cadrul educativ este mai larg. Intrarea în colectivitate impune adaptarea şi subordonarea copilului, pe de o parte unor educatori/ persoane adulte, altele decât părinţii, iar pe de altă parte, colectivităţii, fiecare copil având o personalitate distinctă. În colectivităţi, programul şi regimul de viaţă al copilului sunt schimbate, pentru unii dintre micuţi apărând astfel dificultăţi de adaptare. Acestea creează, imediat sau în timp, tulburări de comportament, la baza lor stând anumite frustrări. Educaţia şi instrucţia, prin mijloacele, metodele şi conţinutul lor, trebuie adaptate fiecărei perioade de vârstă şi fiecărui copil, adresându-se fiecărei laturi a dezvoltării psihice. Limbajul, sub incidenţa mediului, se dezvoltă într-un ritm foarte intens, ceea ce contribuie şi la dezvoltarea gândirii. Prin dezvoltarea limbajului se stabilesc relaţii complexe de comunicare. La sfârşitul perioadei de preşcolar, vocabularul lui poate cuprinde până la 3.500 de cuvinte. Este foarte dornic să i se citească, să i se povestească şi să fie ascultat. În povestirile lui, preşcolarul se foloseşte de imaginaţie şi de cuvintele povestirilor însuşite. Tot în această perioadă are loc dezvoltarea mijloacelor de comunicare cu ajutorul graficii, desenul reprezentând un factor important al dezvoltării psihice şi totodată o metodă de evaluare a capacităţii lui de percepţie. Jocul aduce una dintre cele mai importante contribuţii în dezvoltarea psihică şi în educaţia copilului. Jocul colectiv îl angajează să participe în mod activ şi cu plăcere, ajutându-l să-şi însuşească reguli şi deprinderi. Prin joc se deprinde cu munca, îşi dezvoltă curajul, interesul şi plăcerea pentru unele activităţi utile, dar şi disciplinarea lui. În grup se modelează mai bine caracterul şi temperamentul său, anticipându-se şi pregătindu-se cu mai multă uşurinţă instruirea din perioada şcolară.