Dicţionar economic

inflaţie: fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor aflaţi în circulaţie ca urmare fie a emiterii unei mase băneşti peste nevoile reale ale circulaţiei, fie a reducerii volumului producţiei şi circulaţiei mărfurilor, fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor;

indicele preţurilor de consum (IPC): măsură a variaţiei preţurilor calculată de Institutul Naţional de Statistică prin compararea preţurilor cu amănuntul ale unui coş de bunuri şi servicii reprezentative pentru consumul populaţiei; preţuri libere: preţuri care se stabilesc în mod liber (fără intervenţia statului) în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă pe piaţă; dobândă: suma care se plateşte (de obicei în procente) pentru un împrumut bănesc; câştig, folos, profit; costul unitar al forţei de muncă: indicator al presiunilor pe piaţa muncii, dar şi al competitivităţii prin costuri a economiei; reprezintă costul cu forţa de muncă necesar pentru producerea unei unităţi de producţie şi este calculat ca raport între fondul de salarii (număr de salariaţi, multiplicat cu salariul mediu brut) şi volumul producţiei realizate (formulă echivalentă cu raportul dintre salariul mediu brut şi productivitate).