Dicţionar medical

- translocaţie: tip de mutaţie genetică, cromozomială, care constă din transferul unui fragment de pe un cromozom pe un alt cromozom;

- translocaţie reciprocă: un tip de translocaţie în care un fragment desprins de pe un cromozom face schimb cu un fragment desprins de pe alt cromozom; - translocaţie robertsoniană: un tip de translocaţie în care doi cromozomi identici se alipesc, dând naştere unui cromozom gigant; - transpiraţie: eliminare a sudorii prin porii pielii. Sudoarea este secretată de către glandele sudoripare sub influenţa diferiţilor factori: temperatura exterioară şi efortul fizic (în acest caz serveşte la eliminarea unui anume număr de calorii şi la restabilirea echilibrului termic al corpului), emoţiile şi stresul (mecanismul stresului fiind în acest caz pur nervos). Un exces patologic de transpiraţie defineşte hiperhidroza; - transplant: înlocuirea unui ţesut sau organ afectat cu altul sănătos, recoltat de la o altă persoană; - transplanta: a înlocui un organ, un ţesut bolnav cu altul sănătos; - transplantare: transfer al unui ţesut sau al unui organ, împreună cu vasul sau cu vasele care îl irigă, pentru a înlocui sau a compensa o funcţie prăbuşită. Pe când termenul de grefă se utilizează indiferent de tehnica folosită, cel de transplantare implică o restabilire a continuităţii vaselor mari (artere, vene). Acest termen priveşte îndeosebi grefele de organe: inimă, rinichi, ficat, plămân; - transplantare de rinichi: transfer al unuia dintre rinichii subiectului donator la un bolnav primitor ai cărui rinichi nu mai funcţionează. Grefa de rinichi nu se practică decât la subiecţii atinşi de o insuficienţă renală gravă. Este grefat un singur rinichi, care va fi de ajuns pentru asigurarea funcţiei renale pentru întregul organism. Donatorul, de cele mai multe ori o persoană decedată, trebuie să fie apropiat genetic de primitor. Rinichiul grefat este plasat în fosa iliacă, iar vasele sale sunt puse cap la cap cu vasele iliace ale bolnavului, uretera care iese din rinichiul grefat fiind îmbinată la vezica bolnavului sau la una dintre ureterele sale. După transplantare, se prescrie subiectului un tratament imunosupresor, cu scopul de a evita respingerea grefonului; - transplantare pulmonară: transfer al unuia sau a ambilor plămâni de la un donator la un bolnav primitor. Grefa pulmonară, destul de recentă (prima încercare pe om a fost practicată în 1963), este actualmente încă una dintre grefele de organe cel mai puţin practicate. Este indicată în caz de insuficienţă respiratorie cronică gravă şi în cursul afecţiunilor care ating vasele, ca hipertensiunea arterială pulmonară. După caz, grefa constă în înlocuirea unui plămân sau chiar a ambilor sau realizarea grefei de bloc inimă-plămân. Această grefă este dificilă din cauza lipsei de plămâni disponibili şi a complicaţiilor postoperatorii (rejecţie imunitară, infecţie). Sinonim: grefă pulmonară; - transplant cardiac: implantare a inimii de la un donator la un bolnav primitor. Majoritatea grefelor cardiace practicate astăzi se realizează cu grefoane umane; totuşi, mica disponibilitate a transplantelor şi contextul urgent în care trebuie efectuată intervenţia au făcut necesară căutarea unor soluţii de substituţie: transplantarea de inimi de animale, pe de o parte, punerea la punct a unei inimi artificiale, pe de altă parte.