Dicţionar medical

- test: examen ori probă standardizată şi etalonată, care permite evaluarea aptitudinilor fizice şi psihologice ale unui individ dat; examen complementar practicat pentru a orienta sau a confirma diagnosticul unei boli. Testele sunt utilizate în domenii foarte variate, ca bacteriologia (testul de imobilizare a treponemelor, de exemplu, care permite să se detecteze sifilisul) sau alergologia, în care se utilizează testele cutanate pentru determinarea sensibilităţii organismului la anumite antigene ca tuberculina sau candidina;

- test al transpiraţiei: examen care are drept scop punerea în evidenţă a unei secreţii de transpiraţie extrem de bogată în clorură de sodiu. Un nivel prea ridicat al clorurii de sodiu în sudoare constituie unul dintre semnele mucoviscidiozei. În consecinţă, testul este practicat, în general, la sugar, pentru a depista această boală; - test de acuitate vizuală: examen destinat măsurării acuităţii vizuale. Probele fac apel la diferite scări care se adresează unui adult, unui copil sau unui subiect analfabet. La adult, scara de acuitate cea mai utilizată pentru vederea de departe este cea care prezintă litere de dimensiuni descrescătoare. Subiectul, fiind plasat la 5 metri de scală, este pus să citească testul cu fiecare ochi pe rând, fără lentile corectoare, apoi cu lentilele corectoare care par cele mai adecvate pentru vederea sa. Literele cele mai mari corespund unei acuităţi de 1/10, iar cele mai mici, unei acuităţi de 10/10. Pentru măsurarea acuităţii vizuale de aproape testul cel mai utilizat este cel al lui Parinaud. Citit la o distanţă de 33 de centimetri, el face apel la lectura fragmentelor unui text scris cu litere din ce în ce mai mici; - test de imobilizare a treponemelor: reacţie de laborator vizând punerea în evidenţă, în sângele pacienţilor suspecţi de a fi bolnavi de sifilis, prezenţa anticorpilor specifici Treponemei pallidum, bacteria responsabilă de această boală. Sinonim: Nelson (test al lui); - test de inteligenţă: probă standardizată care permite evaluarea capacităţilor intelectuale ale unui subiect prin comparare cu o medie stabilită pentru totalitatea indivizilor supuşi aceleiaşi probe. Printre testele de inteligenţă sunt utilizate mai frecvent două: - testul Binet-Simon - măsoară vârsta mintală reală în raport cu vârsta biologică. Ulterior, el a fost perfecţionat ca test de performanţă ori coeficient intelectual (Q.I.); - testul Weschler-Bellevue - este destinat explorării totalităţii funcţionării psihice a subiectului. Acesta constă într-o baterie de teste care pun în joc diferite operaţii intelectuale: ordonarea imaginilor, asocierea diferitelor elemente, reconstituirea unor figuri geometrice; - test de personalitate: probă standardizată care permite studiul caracterului unui subiect sau determinarea, pe plan psihiatric, a stării sale sau a tendinţelor sale patologice.