Dicţionar medical

- seroprofilaxie: utilizare preventivă a unui ser care conţine anticorpi specifici, după o contaminare sigură sau presupusă cu un germene infecţios. Proprietăţile protectoare imediate, dar temporare ale acestui ser au drept efect împiedicarea apariţiei bolii. Seroprofilaxia este utilizată mai ales în prevenirea tetanosului la o persoană nevaccinată sau incorect vaccinată, în caz de plagă suspectă;

- seroterapie: utilizare terapeutică a serurilor animale sau umane bogate în anticorpi specifici şi capabili să neutralizeze un antigen microbian, o toxină, o bacterie, un venin sau un virus. Seroterapia este un aport pasiv de anticorpi specifici, deoarece nu acţionează decât prin anticorpii donatorului şi nu-l pun pe primitor în situaţia să-i fabrice; aceasta permite un efect de neutralizare, deci de protecţie faţă de agentul patogen pentru un timp relativ scurt. Avantajul seroterapiei este de a fi eficace imediat; de asemenea, aceasta permite să aştepte, atunci când incubaţia bolii în cauză este îndelungată, ca bolnavul să-şi fabrice el însuşi anticorpii, obţinuţi printr-o vaccinare practicată simultan (serovaccinare); - serotip: se defineşte ca fiind tipul unei tulpini bacteriene, virale; - serovaccinare: imunizare, faţă de un germene sau faţă de o toxină, prin injectarea asociată a unui ser imun şi a unui vaccin. Serul imun, sau antiserul, aduce, prin anticorpii pe care-i conţine, o imunitate imediată sau aproape imediată, dar de scurtă durată, împotriva microbului sau a toxinei, în timp ce vaccinul conferă o imunitate de lungă durată, dar care se stabileşte mai târziu. Serovaccinarea se utilizează, în principal, pentru a preveni tetanosul în cazul unei plăgi murdare pe care o are un rănit care n-a fost vaccinat sau care nu şi-a primit injecţiile sale de rapeluri vaccinante; - serozitate: lichid care constituie o efuziune patologică. Edemele şi flictenele subepidermice (care ridică epidermul) conţin o serozitate; - serpiginos: termen aplicat acelor leziuni sau erupţii cutante care se vindecă pe o porţiune a lor, în timp ce progresează în alte porţiuni, chiar opuse, descriind şerpuiri; - ser sangvin: parte lichidă a sângelui care, spre deosebire de plasmă, nu conţine fibrinogen (proteină care se găseşte din abundenţă în sânge şi este unul dintre factorii principali ai coagulării). Serul sangvin nu conţine nici celule sangvine (globule roşii, globule albe, plachete), nici fibrinogen. El conţine mici cantităţi de alte anumite proteine (o parte a protrombinei sau factorul II al coagulării, factorul V şi factorul VIII); - sesamoid: os care seamănă cu un grăunte de susan. Scheletul uman include mai multe oase sesamoide, oase mici şi rotunjite, care se dezvoltă, de regulă, în grosimea unor tendoane musculare, în special în dreptul articulaţiilor carpiene şi tarsiene.