Dicţionar medical

- pericolangită: inflamaţie a ţesutului hepatic care înconjoară canalele biliare;

- pericoronarită: inflamaţie a gingiei în zona de erupţie dentară; - perilimfă: lichid situat între labirintul osos şi cel membranos al urechii interne; - perinatologie: studiu al fătului începând din cea de a 28-a săptămână de sarcină şi al copilului în primele 8 zile ale vieţii sale; - perinefrită: inflamaţie a ţesutului din jurul rinichilor; - periodontal: ansamblul de ţesuturi care înconjoară dintele şi alveola dentară şi care contribuie la fixarea acestuia. Sinonim: parodontal (ţesut); - perionixie: inflamaţie cronică a pielii din jurul unei unghii. O perionichie este provocată, de cele mai multe ori, de o ciupercă microscopică din genul Candida. Tratamentul constă în aplicarea de antifungice (micostatin, imidazolaţi), iar prevenirea se face purtând mănuşi în cursul muncilor manuale în profesiile de risc. Sinonim: perionichie; - periost: ţesut fibros care acoperă oasele; - periostită: inflamaţie acută sau cronică a periostului (membrana conjunctivă care înconjoară un os şi nu îi permite creşterea în grosime) şi a osului adiacent. O periostită poate fi antrenată prin extinderea unei osteite (infecţie microbiană a unui os) la periost sau prin jocuri, responsabile de microtraumatisme. La sportivi, o periostită poate surveni după modificarea sau intensificarea antrenamentului. Mai poate fi pusă în legătură şi cu o reluare prea rapidă a activităţii sportive, după o oprire a ei, cu o deficitară stăpânire a gesturilor, cu o bombare a suprafeţei pe care se practică sportul (iarbă sau sintetic, de exemplu) sau a echipamentului (încălţămintea); - peripielită: inflamaţie a ţesuturilor din jurul bazinetului (parte a rinichiului prin care urina se drenează prin ureter); - peristaltism: ansamblu de contracţii ale intestinelor care provoacă înaintarea progresivă a conţinutului din ele; - peritoneal: care aparţine sau se referă la peritoneu - foiţa conjunctivă care înveleşte organele abdominale; - peritoneu: membrană seroasă care căptuşeşte cavitatea abdominală; - peritonită: inflamaţie a peritoneului. O peritonită este aproape întotdeauna consecutivă unei atingeri a unui organ abdominal: fie un viscer este infectat şi bacteriile se propagă, apoi, din aproape în aproape în peritoneu; fie peretele unui viscer cavitar (intestin, de exemplu) este perforat, iar conţinutul său, care poate cuprinde bacterii şi substanţe agresive, se acumulează în peritoneu. Odată inflamaţia declanşată, se produce o ocluzie intestinală. Pierderile lichidiene diminuează, de altfel, volumul sangvin, ceea ce explică, în caz de peritonită gravă sau prelungită, suferinţa principalelor viscere (plămâni, rinichi); - perles: inflamaţie cutanată, localizată la comisurile buzelor. Un perles, denumit popular zăbăluţă, este cauzat fie de un aparat dentar prost adaptat, fie de o infecţie cu o bacterie ca streptococul sau treponema (agentul sifilisului) sau cu o ciupercă microscopică, precum candida. Se traduce prin apariţia uneia sau mai multor fisuri mici la comisura buzelor. Adesea, perlesul este bilateral şi nedureros; pielea comisurilor poate fi roşie (micoza) sau ţesuturile subiacente pot fi infiltrate (sifilis). Perlesul este foarte contagios în caz de sifilis; este, însă, puţin sau deloc contagios în celelalte cazuri. În afara administrării penicilinei în caz de sifilis, tratamentul este local: nitrat de argint şi pomadă antibiotică împotriva streptococului, pomadă antifungică şi spălături alcaline ale gurii în caz de micoze.