Dicţionar medical

- pensă bipolară de coagulare: instrument chirurgical folosit pentru coagularea ţesuturilor, alcătuit dintr-un pol pozitiv şi negativ care sunt ataşaţi pensei; oferă avantajul coagulării precise, comparativ cu pensa monopolară (la care unul din poli este în contact cu pacientul şi doar un pol este la nivelul pensei, curentul transmiţându-se pe toată distanţa aflată între cei doi poli);

- pensare discală: diminuare a înălţimii unui disc intervertebral. O pensare discală, detectată de obicei după un bilanţ radiografic al coloanei vertebrale, poate fi situată la nivel cervical, dorsal sau lombar, poate fi unică sau poate privi mai multe discuri. După cauza sa, o pensare discală este dureroasa sau nu. Aceasta poate antrena o micşorare a înălţimii bolnavului. Tratamentul pensării discale este cel al bolii în cauză; - pepsină: enzimă a sucului gastric, cu rol important în digestie; - percepţie: proces psihic prin care obiectele şi fenomenele din lumea obiectivă care acţionează nemijlocit asupra organelor de simţ sunt reflectate în totalitatea însuşirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma acestei reflectări; - percutanată: mod de administrare a anumitor substanţe sau medicamente, constând într-o aplicare locală, pe piele, a produsului care difuzează în tot organismul, plecând de la această aplicaţie. Calea percutanată este utilizată îndeosebi pentru administrarea unor hormoni (estrogeni), în dezobişnuirea treptată de fumat (patch cu nicotină) şi în tratamentul insuficienţei coronariene (patch cu derivaţi nitraţi); - percuţie: metodă de examinare clinică a organelor sau a cavităţilor interne, constând în aprecierea sonorităţii sau a rezonanţei produse prin tapotamentul cu extremităţile degetelor pe pielea regiunii studiate. O percuţie se practică mai ales pe torace sau pe abdomen. Poate fi directă (percuţie nemediată) sau indirectă (percuţie mediată). În acest ultim caz, un deget al unei mâini este interpus între piele şi degetul celeilalte mâini, care efectuează percuţia. Sonoritatea produsă poate fi normală sau, din contra, patologică. Astfel, în cursul percuţiei toracelui, o matitate (diminuare a sonorităţii) poate indica o pleurezie (boală caracterizată printr-o pleură umplută cu lichid), în timp ce un timpanism (creşterea sonorităţii) poate semnala un pneumotorax (boală caracterizată prin prezenţa de aer în pleură); - perforaţie: deschidere patologică a peretelui unui organ cavitar. Perforaţiile privesc îndeosebi tubul digestiv: stomac, duoden, mai rar colonul sau rectul. Simptomele şi semnele sunt caracteristice: durere abdominală bruscă şi intensă, însoţită de oprirea emisiei de materii fecale şi de gaze, de vărsături, şi de o alterare a stării generale (febră, stare de şoc). Palparea abdomenului pune în evidenţă o contracţie dureroasă (abdomen de lemn). Perforaţia antrenează iruperea în cavitatea abdominală a gazelor şi lichidelor digestive, precum şi o peritonită (inflamaţia peritoneului). Tratamentul constituie o urgenţă, un tratament întârziat expune la suprainfecţie peritoneală şi septicemie.