Dicţionar medical

- electroencefalografie: examen care permite înregistrarea activităţii electrice spontane a neuronilor cortexului cerebral. Traseul obţinut este numit electroencefalogramă. Electroencefalografia (EEG) are drept indicaţie principală epilepsia, permiţând diagnosticarea acestei boli, precum şi supravegherea tratamentului şi evoluţiei sale. Serveşte, de asemenea, la stabilirea diagnosticului encefalitei, meningoencefalitei şi la determinarea originii metabolice. Pe toată suprafaţa pielii capului sunt dispuşi 10-20 electrozi, mici plăci metalice legate prin fire de aparatul de înregistrat. Acesta măsoară potenţialul electric detectat de fiecare electrod şi compară electrozii doi câte doi, fiecare comparaţie traducându-se printr-un traseu numit derivaţie. Reactivitatea electroencefalografică este evaluată cu ajutorul unor probe simple: deschiderea ochilor, hiperpnee (respiraţie amplă şi lentă), stimulare luminoasă intermitentă, obţinută cu descărcări luminoase scurte şi intense, a căror frecvenţă este crescută treptat. Examenul nu necesită spitalizare. Durează aproximativ 20 de minute şi nu antrenează durere sau efecte secundare;

- electrooculografie: examen al ochiului, destinat să înregistreze potenţialul de repaus (activitatea electrică de bază, în absenţa stimulării) al acestui organ, în timpul mişcărilor oculare. Electrooculografia permite confirmarea diagnosticului numeroaselor afecţiuni retiniene (mai precis, ale epiteliului pigmentar), constituţionale (chisturi) sau dobândite; - electroretinografie: examen al ochiului destinat înregistrării activităţii electrice a retinei după o stimulare luminoasă. Principalele indicaţii ale unei electroretinografii le constituie bolile ereditare ale retinei, atingerile retiniene toxice sau traumatice, consecutive prezenţei unui corp străin metalic în ochi, şi, mai general, au ca scop verificarea bunei funcţionări a retinei; - embolie: obstrucţie brutală a unui vas, cel mai des o arteră, prin migrarea unui corp străin (numit embol), vehiculat prin circulaţia sangvină; - emetic: medicament destinat provocării vărsăturilor; - emfizem: infiltrarea aerului în ţesuturi; - emolient: medicament care are proprietatea de a înmuia ţesuturile; - emulsie: preparaţie farmaceutică formată din două faze lichide, dintre care una (ulei, răşină), insolubilă în cealaltă, este dispersată în aceasta sub formă de globule.