Dimensiunea profetică a Bisericii
O discuție despre dimensiunea profetică a Bisericii presupune, desigur, o deosebită luare aminte, pentru a evita confuziile și nefericitele reducții ale termenului „profetic”. Din acest motiv, devine extrem de util să ne raportăm la Părinții de Dumnezeu purtători și la modul cum au înțeles ei această vocație a Bisericii lui Hristos.
Cu siguranță, Biserica vestește necontenit despre rolul ei profetic prin simpla sa prezență care nu se epuizează la lumea văzută. Totuși, analizând, putem distinge două laturi generale ale dimensiunii ei profetice. Prima dintre acestea e cea legată de vestirea celor viitoare din istoria mântuirii neamului omenesc și, în special, cele legate de-a doua venire a Mântuitorului, eveniment ce înseamnă în același timp sfârșitul lumii, Judecata universală. Prin urmare, vestirea lucrurilor ce vor urma să se întâmple, precum și interpretarea lor, reprezintă descoperirea modalităților prin care Dumnezeu își conduce poporul Său spre mântuire, din momentul actual și până în vremurile eshatologice. Sub nici o formă dimensiunea profetică a Bisericii nu ține de curiozitatea, de cele mai multe ori bolnăvicioasă, de a cunoaște viitorul. Dimpotrivă, această practică asociată cu ghicirea, cu mantica, este condamnată de Dumnezeu, care nu a ezitat să-l pedepsească pentru acest păcat chiar pe Saul, primul rege al Israelului (cf. 1 Regi 28, 8-25). Tot ceea ce îngăduie Dumnezeu să fie vestit despre vremurile viitoare vizează iconomia mântuirii și are legătură directă cu pocăința și cu sfințenia vieții.
Astfel, ajungem la cea de-a doua fațetă a dimensiunii profetice a Bisericii, exprimată în forma vestirii voinței lui Dumnezeu pentru lume acum și aici. Este mărturia faptului că niciodată credința nu poate fi redusă doar la planul pământesc, imanent, ci totdeauna ea există într-o realitate divino-umană. De aceea, aici putem vedea rolul esențial al dimensiunii profetice în ordonarea vieții credincioșilor care, din diverse motive, se abat de la calea cea dreaptă. Foarte limpede se poate observa acest lucru în cărțile prorocilor Vechiului Testament, unde cea mai mare parte a textelor este centrată pe îndreptarea și adesea mustrarea poporului care s-a abătut de la dreapta cinstire a Dumnezeului Celui viu.
Nu în ultimul rând, dimensiunea profetică acoperă și corecta erminie a cuvântului lui Dumnezeu din Scriptură și, în special, a Cărții Apocalipsei, unde, prin texte simbolice, este consemnată întreaga istorie a Bisericii, până la Judecata universală. Însă, pentru a nu cădea pradă înșelării este nevoie ca erminia Scripturilor să fie însoțită de cuvenita trăire și de adumbrirea harului lui Dumnezeu. De aceea, vorbind despre Cartea Apocalipsei, arhim. Athanasie Mythilineos spune: „Cheia înțelegerii Sfintelor Scripturi este Sfântul Duh. Dacă nu-L avem pe Sfântul Duh, nu vom putea înțelege absolut nimic. Însă premisa de a-L avea pe Sfântul Duh este dispoziția noastră pentru nevoință, este păzirea poruncilor, este curăția inimii, este contemplația continuă”. În acest sens, se poate concluziona că mai ales vremurile de astăzi creează spațiul unei promovări deschise a vestirii profetice a Bisericii.