„Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”

Cuvintele din titlu ne amintesc de episodul fugii în Egipt pentru ca Mântuitorul nostru Iisus Hristos să nu fie ucis de către regele Irod. Acest idumeu ajuns rege în Israel era disperat să-și păstreze puterea. Vestea pe care a primit-o de la magi că în regatul său S-a născut un „nou rege” îl determină să consulte profețiile mesianice pentru a identifica locul nașterii lui Mesia. Aflând că acest loc este Betleem, îi trimite pe magi aici și le cere să-i spună și lui unde Se află Pruncul Sfânt.

Magii pleacă fără să mai treacă pe la Irod și să-i spună unde Se află Mesia. După plecarea lor, un înger al Domnului s-a arătat în vis Dreptului Iosif și i-a spus să ia Pruncul Sfânt și pe Sfânta Fecioară Maria și să plece pentru a-L scăpa pe Domnul nostru Iisus Hristos de mânia regelui Irod.

Acesta, aflând că magii au plecat fără să treacă pe la el, a poruncit ca toți copiii de la doi ani în jos din ținutul Betleemului să fie omorâți.

Avertizarea angelică i-a permis lui Iosif să Îl salveze pe Hristos Domnul refugiindu-se în Egiptul din care cu 14 veacuri înainte ie­și­seră înaintașii săi după patru secole de robie. Acest tărâm este văzut de către Părinții Bisericii ca un simbol al păcatului.

Hristos vine în această țară pentru a arăta că El S-a întrupat pentru a izbăvi lumea de sub povara păcatului. Astfel, împlinește pr­o­fe­­ția de la Osea (11, 1): „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.

Pe marginea împlinirii acestei profeții mesianice, părintele profesor Vasile Mihoc precizează: „Dumnezeu a chemat din Egipt mai întâi pe poporul lui Israel «fiu» alegerii Sale. Dar, iată, Iisus-Mesia urmează El Însuși același traseu. Și pe El Îl va chema Dumnezeu din Egipt. Pe El Care este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu”.

Din texte apocrife aflăm că natura Îl recunoaște pe Dumnezeu în Pruncul Sfânt Care fuge de mânia regelui Irod în Egipt.

Dreptul Iosif și Preasfânta Fecioară Maria sunt însoțiți în refugiul lor cu Pruncul Sfânt din Egipt de lei și de animalele domestice pe care le luaseră cu ei. Se împli­nește profeția de la Isaia capitolul 65 versetul 25: „Lupul va paște la un loc cu mielul, leul va mânca paie ca boul”.

După ce au stat câțiva ani în Egipt aflând de moartea regelui Irod, s-au întors în Țara Sfântă, însă nu s-au stabilit în Iudeea deoarece acolo stăpânea Arhelau și au ales să meargă în Galileea.

Sfântul Evanghelist Matei precizează că astfel s-a împlinit pro­feția „că Nazarinean Se va chema” (Matei 2, 23).

Dumnezeu a rânduit ca Domnul Iisus Hristos să fie adus în Galileea și să Se așeze împreună cu Dreptul Iosif și Sfânta Fecioară Maria în Nazaret. Aici primise Buna Vestire Preasfânta Sa Maică. Crescând în acest oraș, Hristos Domnul va fi identificat de contemporanii săi ca „Nazarineanul”.