Dinu Lipatti, artistul care se sfia de propriul geniu

Dintr-un tată violonist, care studiase cu Pablo Sarasate, şi o mamă pianistă excelentă nu putea ieşi decât un fiu cu un talent pe măsură: Dinu Lipatti. Copilul de talentaţi muzicieni mai avea un atu: naş de botez îi era nimeni altul decât George Enescu. Educat în spiritul unei bune tradiţii muzicale, Dinu Lipatti ajunge repede să-i uimească pe toţi cei din jurul său.

 

 

 

După ce a fost admis la Conservatorul din Bucureşti, în 1934, a participat la concursul internaţional de pian din Viena. Impresionând audienţa cu interpretarea sa, Dinu Lipatti a primit totuşi doar premiul al doilea, ceea ce a făcut ca unul din membrii juriului, faimosul pianist francez Alfred Cortot, să părăsească juriul. Mai mult, acesta l-a invitat pe Lipatti la Paris să-şi continue studiile de pian la École Nationale de Musique. Printre profesorii francezi de la care a învăţat muzică se numără Paul Dukas şi Nadia Boulanger, iar dirijoratul l-a studiat cu Charles Munch.

 

 

 

 

Acompaniindu-l pe George Enescu

 

 

 

 

Doi ani mai târziu, Dinu Lipatti a început seria de concerte prin Europa, în timpul cărora faima sa a crescut tot mai mult. Cum perioada interbelică era una fastă şi pentru viaţa culturală din România, Dinu Lipatti a concertat la Bucureşti, acompaniindu-l pe George Enescu, spre deliciul publicului românesc. Vremurile deveneau tulburi însă, al doilea Război Mondial se abătea asupra Europei şi nu mai lăsa loc şi muzicii.

 

 

În 1943, artistul a plecat în neutra Elveţie, unde a devenit profesor de pian la Conservatorul din Geneva. Cariera concertistică şi-a continuat-o şi aici, susţinând recitaluri de pian sau fiind solist împreună cu orchestre dirijate de celebrii Herbert von Karajan sau Alceo Galliera. Cu aceştia a şi realiazat imprimări pe discuri.

 

 

Despre caracterul omului Lipatti, Clara Haskil, pianista nu mai puţin celebră decât Lipatti, spunea că artistul român este atât de modest şi de natural în interpretarea sa, încât pare că nu îi este la îndemână talentul său: „Dinu Lipatti dă impresia că se jenează cu propriul său geniu“.

 

 

 

 

Ultimul concert, ca o rugăciune

 

 

 

 

Genialul pianist abia trecut de 30 de ani a aflat însă că are leucemie. Singura metodă de tratament era atunci cortizonul, dar costa enorm, chiar şi pentru un artist care era onorat bine în concertele sale. Marii muzicieni contemporani şi prieteni ai lui Dinu Lipatti, printre care Yehudi Menuhin, Igor Strawinski şi Charles Munch, l-au ajutat mult pe artistul român, oferind sume importante de bani pentru procurarea tratamentului. Din nefericire, tratamentul nu a dat roade. La 16 septembrie 1950, Lipatti a susţinut ultimul său concert, la Besancon, Franţa. Se spune că în partea a doua a recitalului intenţiona să execute cele 14 Valsuri în Do diez minor de Frédéric Chopin, dar puterile l-au părăsit şi a trebuit să facă o lungă pauză. Publicul nu s-a clintit din sală. Artistul a apărut şi a interpretat „Jesus bleibt meine Freude“ din cantata „Herz und Mund und Tat und Leben“, de Johann Sebastian Bach. Era o rugăciune cântată, una dintre cele mai nobile, pe care Dinu Lipatti a simţit nevoia să o cânte în faţa celor care, poate, îl vedeau pentru ultima oară. Era şi un fel de afirmare a credinţei. Într-adevăr, era ultimul concert.

 

 

La 33 de ani, Dinu Lipatti avea să moară departe de ţară, la Geneva, ţinând în mână partitura Quartetului în Fa minor de Ludwig van Beethoven. Ultimele sale cuvinte au fost: „Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu!“.

 

 

L-au omagiat toţi marii muzicieni ai vremii, iar marele pianist german Wilhelm Backhaus, a exclamat la moartea sa: „Nouă ne rămâne amintirea frumuseţilor pe care ni le-a dăruit şi o profundă întristare“.

 

 

 

 

Moştenirea înregistrărilor

 

 

 

 

De la Dinu Lipatti ne-au rămas înregistrările pe discuri, chiar dacă nu sunt perfect imprimate, tehnica fiind pe atunci precară. Sunt însă documente ale interpretării sale excepţionale. Discurile lui conţin lucrări de Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Frédéric Chopin, Béla Bartók, dar şi Robert Schumann, Edward Grieg, Maurice Ravel, Domenico Scarlatti.

 

 

În calitate de compozitor, Lipatti a scris compoziţii variate, printre care Fantezie pentru pian, vioară şi violoncel, Concertino în stil clasic pentru pian şi orchestră, Simfonie concertantă pentru două piane şi orchestră, au rămas, în cea mai mare parte, inedite.

 

 

 

 

Un nume care dă valoare

 

 

 

 

Deşi născut la Bucureşti, lui Dinu Lipatti i s-a dedicat o casă memorială în satul Ciolceşti, din comuna Leordeni, judeţul Argeş. Acolo sunt expuse obiecte care ilustrează viaţa şi activitatea marelui pianist şi compozitor român. Printre exponate, se află un pian Bechstein şi un bust al artistului, sculptat de Ion Irimescu.

 

 

În ţară există mai multe instituţii care îi cinstesc memoria, printre care Liceul de Muzică „Dinu Lipatti“ din Bucureşti, Filarmonica de Stat din Satu-Mare, iar un concurs naţional de pian se numeşte „Remember Dinu Lipatti“. Există şi o fundaţie, „Dinu şi Valentin Lipatti“, care doreşte restaurarea casei memoriale şi punerea în valoare a tot ce a lăsat artistul român. De asemenea, un trio cameral poatră numele marelui pianist român.

 

 

 

 

▲ Olimpiada de muzică se desfăşoară la liceul „Dinu Lipatti“

 

 

 

 

În aceste zile, se desfăşoară, la Liceul „Dinu Lipatti“ din Bucureşti, olimpiada de interpretare muzicală, organizată de Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. Participă 194 de elevi de la toate şcolile şi liceele de muzică din Bucureşti. Concursul începe astăzi, la ora 9:00, şi se termină vineri, desfăşurându-se pe mai multe secţiuni: vioară, pian, instrumente de suflat, instrumente de percuţie şi instrumente populare. Publicul are acces liber. „Poate veni oricine să asculte şi să îşi facă propria impresie“, ne-a spus doamna director Ploştinariu. Câştigătorii consursului vor susţine un recital care va fi dedicat memoriei lui Dinu Lipatti. (George Aniculoaie)

 

 

 

 

▲ „Încercăm să facem muzica lui cunoscută copiilor noştri“

 

 

„Dinu Lipatti a fost un mare pianist şi compozitor. Din acest motiv, am ales ca liceul nostru să poarte numele său. A fost o personalitate care a marcat pianistica românească şi la nivel internaţional. Încercăm pe cât putem să facem muzica lui cunoscută copiilor noştri. În programele pe care le facem, includem şi muzica lui. Profesorii fac mereu trimitere la tehnica lui pianistică interpretativă“, a spus Maria Ploştinariu, directoarea Liceului de Muzică „Dinu Lipatti“ din Bucureşti. (George Aniculoaie)