Dispute tabagice

În ultimii ani, am observat o ofensivă majoră împotriva fumatului. Pe rând, în diverse ţări, fumatul a fost interzis în spitale, în instituţii publice, în trenuri şi în majoritatea restaurantelor şi barurilor.

Această restricţie avea la bază cifrele îngrijorătoare privind îmbolnăvirile de cancer (pulmonar, dar nu numai) infarct miocardic şi accidente vasculare cerebrale. Autorii acestor reglementări severe subliniau şi riscul fumatului "pasiv", adică riscul inhalării de substanţe toxice existente în fumul de ţigară risipit în încăperile unde se fuma. În privinţa fumatului pasiv au apărut o serie de voci care susţin că pericolul ar fi mult mai mic decât cel estimat iniţial. Un reputat pneumolog francez, fost decan al unei facultăţi de medicină din Paris, a declarat că "interdicţia tutunului în locuri publice nu are nici o bază ştiinţifică", pentru că nocivitatea tabagismului pasiv ar fi "inexistentă sau extrem de mică". Această declaraţie a stârnit numeroase comentarii şi o replică acidă de dincolo de ocean. Ahmad Besaratinia, un cercetător californian, a declarat "fumul secundar conţine aceleaşi substanţe carcinogene ca şi fumul primar, doar concentraţiile fiind diferite. A pretinde că expunerea la un astfel de amestec nu are nici o consecinţă asupra sănătăţii este de neînţeles". Mai multe studii au ajuns la concluzia că tabagismul pasiv creşte riscul de cancer bronşic cu aproximativ 25%. Profesorul francez sus-citat consideră, totuşi, că este vorba de un risc minor, care, pentru Franţa, ar însemna doar 250 de decese pe an, comparativ cu 25.000 de decese cauzate de tabagismul activ. El se îndoieşte chiar şi asupra acestor cifre, deoarece cancerele, ca şi bolile cardiovasculare, se dezvoltă uneori de-a lungul a zeci de ani. Ori, dacă se poate estima cu precizie cantitatea de fum inhalat de o persoană care a consumat un pachet de ţigări pe zi timp de 20 de ani, este practic imposibil să faci un astfel de calcul pentru un fumător pasiv. Totuşi, cercetătorii americanii au făcut, în anul 2003, un studiu care a implicat lucrătorii din baruri, cazinouri şi săli de popice, unde nivelul fumului era de 2-18 ori mai intens decât în locuinţe. S-a conchis că, după 40 de ani de activitate în acest mediu, riscul de deces prin cancer pulmonar este de la trei până la de 13 ori mai mare la aceşti angajaţi. Pe baza acestui studiu a fost interzis, prin lege, fumatul în locuri publice. În Franţa, cifrele oferite de autorităţi arată că ar exista 6.000 de morţi pe an, cifră cauzată de tabagismul pasiv. Această statistică este contestată de pneumologul francez, care susţine că, în realitate, numai o mie de nefumători mor în fiecare an din cauza fumului produs de alţii. Şi chiar în aceste cazuri, cauza majoră de deces nu este cancerul pulmonar, ci maladiile cardiovasculare, al căror risc creşte între 20-50% la fumătorii pasivi. Se aşteaptă ca interzicerea fumatului în locuri publice să diminueze riscul de astm între 3-10%. La aceasta se adaugă şi posibilitatea renunţării la fumatul activ a unui număr important de indivizi. De altfel, la două luni după interzicerea fumatului în baruri şi restaurante (februarie 2008), Oficiul Francez de Prevenire a Tabagismului a anunţat o scădere cu 15% a infarctelor de miocard şi a accidentelor vasculare cerebrale. În Statele Unite, în 2009, un studiu asemănător pretindea o scădere de 17% a infarctelor de miocard, dar, după o verificare atentă, cifra reală s-a dovedit doar de 8%. În ţara noastră, după o tentativă zgomotoasă de a interzice fumatul în baruri, încet, încet, s-a renunţat neoficial la această măsură. De asemenea, lipsesc orice statistici la nivel naţional cu privire la urmările fumatului pasiv.