Dobândirea sfințeniei pe malurile Iordanului

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 123-124

„Ieroschimonahul Iosif Sihastrul (de la Bisericani) (...), ducându-se la Mormântul Domnului, s-a făcut pustnic vestit în pustiul Iordanului, încât numele lui se făcuse cunoscut în tot ținutul Iudeii. Auzind călugării din partea locului, s-au adunat în jurul său 17 sihaștri, dintre care 15 români și doi greci. Și era Cuviosul Iosif duhovnic al sihaștrilor și dascăl al pustnicilor. Nevoința lor era neîncetata rugăciune, iar adăpostul lor îl formau peșterile de pe malul Iordanului.

Odată, năvălind arabii în Țara Sfântă, Cuviosul Iosif și-a luat ucenicii și a venit în Moldova, la Mănăstirea Bistrița. Dar n-a stat mult aici, căci, iubind liniștea, s-a retras într-un munte înalt din apropiere, numit de atunci Muntele lui Iosif, iar mai târziu, Muntele Bisericanilor. Aici toți se nevoiau în peșteri de piatră și în bordeie de lemn și pământ, iar slujba o făceau într-o peșteră mare, ale cărei urme se cunosc până astăzi. Și atât de mult a sporit Cuviosul Iosif, încât se făcuse făcător de minuni.

Văzând că se înmulțesc ucenicii lui pe munte, a înălțat o mică biserică de lemn cu hramul Buna Vestire, a făcut chilii de jur împrejur și a adunat aici o parte din călugări. Schitul acesta s-a numit multă vreme Schitul lui Iosif și era una din cele mai vestite sihăstrii din Moldova.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)