„Droguri cotidiene“

Efervescenţa discuţiilor prezente în ultima vreme, având ca temă drogurile puternice sau drogurile slabe (concretizate cu măsuri legislative), mă determină să aduc în discuţie şi câteva din aşa-numitele „droguri cotidiene“. Cred că aţi ghicit, cu uşurinţă, că este vorba de alcool, tutun şi cafea. În numărul de faţă ne vom referi la primul dintre ele.

Etanolul pare a fi cel mai vechi drog, folosit încă de la începuturile civilizaţiei. Considerat un dar al zeilor, a fost utilizat de-a lungul timpului ca aliment, medicament şi euforizant. Primele băuturi alcoolice utilizate au fost vinul şi berea, care se obţin prin fermentaţie naturală. Distilatele de alcool au apărut prima oară în secolele VIII-IX d.H., răspândindu-se apoi cu predilecţie în Europa. Termenul de „alcoolism“ a fost introdus în 1849 de medicul suedez Margnus Huss, pentru a sublinia implicaţiile consumului repetat şi masiv de băuturi alcoolice. Răspândirea acestui viciu a făcut ca alcoolismul să fie considerat „pandemie toxică“, iar etanolul să fie inclus în categoria „drogurilor sociale“. Statisticile arată că, după anul 1990, România ocupa locul 17 în lume la producţia de băuturi alcoolice, în anul 2002, locul doi (după Irlanda) la consumul de alcool pe cap de locuitor. Datele din anul 2003 ne-au adus „performanţa“ ca unul din cinci adulţi să fie considerat consumator cronic de alcool. Dacă ţinem seama de faptul că alcoolismul este a patra problemă de sănătate după bolile cardio-vasculare, psihice şi cancer şi că peste 45% dintre alcoolici devin delicvenţi, ne dăm seama de gravitatea problemei şi de necesitatea unei preveniri şi combateri a acestei maladii. Nu trebuie neglijat nici efectul etanolului asupra fătului, fiind cunoscută capacitatea toxicului de a determina tulburări serioase atât la embrion, cât şi la făt („embrio-fetopatie alcoolică“). Se înregistrează atât pre, cât şi postnatal întârzierea dezvoltării, anomalii ale membrelor şi articulaţiilor şi retardarea dezvoltării motorii. În privinţa deficitului psihic, acesta este ilustrat elocvent chiar de înţelepciunea populară prin zicala „din părinţi beţivi, copii tâmpiţi“. Alcoolismul se instalează în timp, descriindu-se patru faze: 1. faza prealcoolică, care durează de la trei luni până la trei ani, fază în care persoana caută pretexte pentru a consuma alcool şi are o toleranţă crescută la drog; 2. faza de alcoolizare, cuprinsă între şase luni şi patru ani, fază în care persoana este avidă de alcool şi îl consumă în secret. În această perioadă se constată „găuri de memorie“ şi tendinţa la conflicte; 3. faza de alcoolism cronic, în care persoana are o necesitate fizică de a bea, are tulburări de caracter şi comportament, iar la consultaţie se constată că îi tremură mâinile şi are ficatul mărit; 4. faza de alcoolomanie în care individul consumă alcool începând de dimineaţă, având perioade de beţie prelungită. În această fază, toleranţa la alcool scade (se îmbată rapid cu cantităţi mici de alcool), apare un tremor accentuat al mâinilor şi apar semnele psihozei alcoolice. Lipsa alcoolului la aceste persoane determină un sindrom numit „delirium tremens“, în care individul are halucinaţii terifiante, stare de confuzie, stare de agitaţie continuă, tulburări respiratorii şi cardio-vasculare. În lipsa unui tratament prompt şi adecvat poate surveni moartea. Tratamentul dependenţei de alcool se face în două etape: - detoxifierea, care se realizează cu un tratament medicamentos; tratamentul modern se face cu acamprostat, care a înlocuit terapia veche cu disurfiram, substanţă cu o toxicitate destul de ridicată. În mod frecvent la noi în ţară se utilizează în acest scop oxazepamul sau diazepamul; - reabilitarea se realizează prin adăugarea la tratamentul medicamentos şi a unei terapii psiho-sociale pentru a ajuta pacienţii să rămână abstinenţi. În acest scop se utilizează psihoterapia de familie sau psihoterapia de grup, care au la bază concepţia că anomaliile comportamentului social rezultă din dificultăţile relaţiilor interpersonale. Această terapie este benefică, deoarece ajută alcoolicul să se reintegreze în viaţa socială şi de familie. Originară din SUA, „Alcoolicii anonimi“ reprezintă o organizaţie de tratament al alcoolismului cu rol în responsabilizarea şi antrenarea alcoolicilor în activităţi care au ca scop final recuperarea acestora pentru familie şi societate. Rezultate notabile în această direcţie s-au obţinut şi la noi în ţară, revelatoare în acest sens fiind realizările obţinute de către o organizaţie asemănătoare sub coordonarea psihiatrilor de la Spitalul Judeţean din Piatra Neamţ.