Dumitru Dobrescu, 70 de ani de muncă în domeniul medicamentului
Prof. dr. docent universitar consultant, membru corespondent al Academiei Române, membru titular al Academiei de Științe Medicale, membru al Academiei Franceze de Farmacie, membru al Academiei Regale de Farmacie din Spania. Pe scurt, Dumitru Dobrescu. O somitate în medicină, care nu își atribuie nici un merit în reușita profesională: „Cred nestrămutat că viaţa mi-a fost ocrotită şi dirijată de mâna lui Dumnezeu. Nu îndrăznesc să gândesc o clipă că am avut nici cel mai mic gând pozitiv sau creator care să nu fi venit de la Dumnezeu la momentul potrivit”.
Experiența profesională a acad. prof. dr. Dumitru Dobrescu este unică atât pe plan național, cât şi în afara granițelor țării. A știut, cu multă dăruire, să pună în practică cunoștințele dobândite în timpul facultăților de Farmacie şi de Medicină, ca director al Institutului pentru Controlul Medicamentului și în calitate de președinte al Comisiei Medicamentului a Ministerului Sănătății. „Această din urmă funcție era unică în cadrul Ministerului Sănătății şi se ocupa de autorizarea înregistrării și omologării medicamentelor noi românești și străine, din punctul de vedere al eficacității, siguranței și lipsei de nocivitate. Am deținut această sarcină administrativă aproape un sfert de secol. Eram considerat omul numărul unu în medicamentul românesc”, explică prof. Dobrescu. Şi continuă: „Evoluția mea profesională a fost dominată de academicianul Theodor Burghele, fost rector al Facultății de Medicină. Tot ce am realizat a fost consecința sprijinului, îndemnului şi inspirației dumnealui. Dumnezeu l-a îndrumat, pentru că eu nu știu cum am ajuns la cunoștința sa. Eram asistent la Facultatea de Medicină și șef de lucrări, când am primit, la recomandarea dânsului, din partea Ministerului Sănătății, o bursă la Catedra de farmacologie a Facultății de Medicină din Bruxelles, Belgia. Cu un an înainte am făcut prima mea descoperire științifică pură pe bază de raționament științific farmacologic, pe care am continuat-o şi am definitivat-o în străinătate. După ce m-am întors, prof. Burghele mi-a spus că voi deveni conferențiar şi șeful Catedrei de farmacologie în cadrul Facultății de Farmacie. Mi-a zis că voia să ridice Facultatea de Farmacie cu mine, pentru că era la un nivel scăzut, după care am fost ales decan al Facultății de Farmacie. Între timp, m-a propus expert pentru medicamente al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), misiune pe care am îndeplinit-o aproape 30 de ani”.
Odată cu apariţia Uniunii Europene (UE), s-a ivit necesitatea unificării legislației europene în materie de medicament - calitate, eficacitate și siguranță. Cu această ocazie, a fost înființată Agenția Europeană a Medicamentului, cu sediul la Londra. Intenția a fost de a colabora cu agenții naționale ale medicamentului, care urmau să se înființeze în fiecare țară. În România, aveam deja Comisia Medicamentului, care analiza științific documentația prezentată de producători, și Institutul pentru Controlul Medicamentului, care verifica toate medicamentele fabricate la noi şi pe cele care intrau în țară din străinătate. Nu intra nimic în circuitul farmaceutic fără să fie verificat de institut. Profesorul Dumitru Dobrescu se destăinuie: „Atunci am avut ideea să propun înființarea Agenției Naționale a Medicamentului, ceea ce am și făcut. Am înmânat primele referate științifice ministrului sănătăţii. Se întâmpla înainte de anul 1989. Gestul meu l-a determinat pe ministrul de atunci să mă destituie din ambele instituţii, dar am rămas în învăţământ şi am continuat să fac cercetare. Mi-am văzut liniştit de treabă, am scris 44 de cărţi, am scos peste 20 de medicamente originale. Ani de zile, nimeni nu a mai vorbit de agenţie, iar experienţa aceasta m-a afectat foarte mult. Când s-a reuşit înfiinţarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului, altcineva a fost numit preşedinte. A fost o nedreptate strigătoare la cer şi sper ca Dumnezeu să mă răsplătească în viitor! Am suferit enorm. În final, au distrus tot ce am făcut eu. Ce s-a mai întâmplat acolo nu știu, deoarece am fost atât de jignit, încât nu am mai călcat nici măcar o dată în institutul pe care l-am îndrăgit mai mult decât propria casă”.
„A fost cel mai mare dar divin”
Academicianul în vârstă de 90 de ani menționează că realizarea majoră a vieții sale este homeopatia, iar preocuparea pentru acest domeniu a început în anii ‘80. „A fost cel mai mare dar divin pe care l-am primit în viaţa mea. Am pus bazele farmacologiei homeopate prin scrierea primei şi deocamdată a singurei cărți din lume de farmacologie homeopată. Din păcate, indiferența față de acest domeniu este generalizată, chiar dacă homeopatia este una dintre cele mai mari descoperiri din istoria medicinii tuturor timpurilor”.
Ca profesor de farmacologie şi, totodată, un adept acerb al homeopatiei, a practicat homeopatia, autorizat fiind, a citit enorm şi a dat peste 20 de mii de consultații. Cu puterea plantelor a vindecat 80% dintre bolnavii care au ajuns în cabinetul său, mai ales cazurile cronice. „Cancerul este ceva aparte, nu intră în incidența aceasta deocamdată. Probabil că tot homeopatia va găsi remediul”, încheie medicul.
Ca recunoaștere a realizărilor profesionale, acad. prof. dr. Dumitru Dobrescu a fost numit membru al Academiei Române în anul 1992. Multă vreme, a fost omul principal din Academia de Științe Medicale, al cărui membru a devenit abia după revoluție.