„Dumnezeu dorește ca oamenii să împlinească voia Lui în mod liber”

Un articol de: Diac. Eduard Murariu - 30 August 2026

În Duminica a 13-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăță­tură, la sfârșitul Sfintei Liturghii oficiate în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Preafericirea Sa a pus în lumină faptul că Evanghelia acestei duminici (Matei 21, 33-44), în esență, „arată că slujitorii răi pierd Împărăția lui Dumnezeu”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evi­dențiat, în deschiderea cuvântului său, cele două planuri la care se referă textul evanghelic: „Sfânta Evanghelie din Duminica a 13-a după Rusalii este plină de înțelesuri duhovnicești, care se ­referă atât la istoria mântuirii ­neamului omenesc, cât și la viața Bisericii. Parabola sau pilda pe care Domnul Iisus Hristos ne-o prezintă în Evanghelia acestei zile se referă la Legea Veche sau Vechiul Testament. În sens biblic general, via este simbolul întregii creații a lui Dumnezeu, dăruită spre folosință oamenilor. În mod special, însă, via pe care un stăpân o sădește, o împrejmuiește cu gard, o înzestrează cu un teasc și cu un turn de veghe reprezintă lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, Stăpânul lumii, la care cheamă lucrători. Lucrătorii angajați ca să lucreze în vie sunt slujitorii Legii Vechi, preoții Vechiului Testament și mulți învățători de lege sau cărturari. Evanghelia ne mai spune că, după ce a sădit via, a împrejmuit-o, a săpat teasc în ea și a zidit turn, adică a dat lucrătorilor via în stare de organizare completă, stăpânul viei a plecat departe, lăsând pe lucrători în vie să o păzească și să o cultive pentru a face roade. Plecarea stăpânului departe are înțelesul duhovnicesc de libertate multă dăruită lucrătorilor, dar și multa răbdare a lui Dumnezeu, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: «Numește plecare departe îndelunga Sa răbdare»”.

Hristos, piatra cea din capul unghiului

În continuare, Patriarhul României a explicat că plecarea stăpânului departe simbolizează libertatea dată oamenilor și îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, nicidecum nepăsarea: „Dumnezeu dorește ca oamenii să împlinească voia Lui în mod liber. Stăpânul nu a rămas lângă lucrători să-i supravegheze de aproape, ci îi supraveghează din depărtare, ca și când nu-i mai vedea. Prin aceasta, Evanghelia arată cât de mult respectă Dumnezeu libertatea de acțiune a oamenilor. El dăruiește libertate omului pentru ca acesta, în mod liber, să împlinească voia Sa, să aleagă între a fi credincios și recunoscător sau a fi necredincios și nerecunoscător, să aleagă între a fi lucrător cinstit și bun sau lucrător viclean și rău. Aceasta este semnificația cuvintelor: «Iar el a plecat departe» (Matei 21, 33). Plecarea stăpânului viei departe nu înseamnă nicidecum nepăsare în privința modului cum este lucrată via și nici în privința timpului când ea trebuie să aducă roade. De aceea, stăpânul viei trimite, periodic, slujitorii lui ca să vadă cum se comportă lucrătorii din vie și dacă via este roditoare sau neroditoare. Plecarea departe mai are și înțelesul de îndelungă răbdare a lui Dumnezeu, Care nu pedepsește pe om imediat după ce a săvârșit păcatul, ci, prin diferite mijloace, voiește să-l întoarcă din calea păcatului pe calea împlinirii poruncilor Sale. Evanghelia spune că toți prorocii trimiși de Dumnezeu ca să verifice activitatea lucrătorilor din vie au fost bătuți sau chiar omorâți - «pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre» (Matei 21, 35). După aceea, stăpânul viei a trimis și mai mulți oameni ai săi, dar toți au avut aceeași soartă, toți au îndurat același tratament ostil, umilitor și ucigaș din partea lucrătorilor viei. În cele din urmă, stăpânul viei a trimis pe însuși fiul său, sperând că de el se vor rușina lucrătorii viei. Însă, lucrătorii vicleni și răi au zis: «Acesta este moștenitorul. Veniți să-l omorâm și să avem noi moștenirea lui. Și punând mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au ucis» (Matei 21, 38-39). După ce a pronunțat aceste cuvinte, Domnul Iisus Hristos a întrebat preoții și cărturarii care se aflau de față: «Ce va face stăpânul viei acestor lucrători?» Iar ei au răspuns: «Pe aceștia răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la vremea lor» (Matei 21, 40-41). Atunci, pentru a le arăta că lucrătorii răi sunt tocmai ei, preoții și cărturarii, Domnul Iisus le-a zis acestora: «Împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va face roadele ei» (Matei 21, 43). Apoi, Domnul Iisus amintește ceea ce au spus prorocii David, în Psalmul 117, și Isaia, în capitolul 28, despre piatra din capul unghiului, pe care au nesocotit-o ziditorii, adăugând: «Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea, îl va zdrobi». Prin urmare, Domnul Iisus Hristos arată că El este piatra din capul unghiului, de care depinde mântuirea sau pieirea oamenilor”. 

Via - lucrarea de mântuire a oamenilor

Preafericirea Sa a mai arătat că via reprezintă lucrarea de mântuire a lumii, subliniind că eșecul slujitorilor de a lucra după voia lui Dumnezeu nu poate zădărnici această lucrare: „Domnul Iisus identifică via din pilda Sa cu lucrarea de mântuire a lumii, ca intrare a oamenilor în Împărăția lui Dumnezeu, iar lucrătorii viei sunt cei chemați de Dumnezeu să lucreze pentru intrarea oamenilor în Împărăția Lui. Lucrarea pe pământ a lui Dumnezeu prin aleșii sau slujitorii Săi este lucrare de pregătire a oamenilor pentru mântuire, pentru a dobândi viața veșnică fericită din Împărăția lui Dumnezeu. Însă dacă lucrarea aceasta nu se face după voia lui Dumnezeu, cei care nu lucrează bine nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu, dar nici nu vor putea zădărnici planul Lui de mântuire a lumii, deoarece El cheamă pe alții în locul lor, pentru ca planul Lui să se împlinească întocmai. Iubirea milostivă sau darnică a lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate este mai tare decât răutatea demonilor și a oamenilor răi, vicleni și lacomi”.

În cele din urmă, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că toți slujitorii vor da răspuns în fața Stăpânului viei pentru ceea ce au lucrat: „Evanghelia de astăzi cheamă pe toți slujitorii Bisericii lui Hristos să cultive «Via Domnului» cu multă responsabilitate. Putem fi păstori buni sau păstori răi, dascăli buni sau dascăli răi, putem lucra cu zel pentru zidirea sufletească a celor încredințați nouă spre păstorire sau putem fi delăsători sau comozi. Fiecare dintre noi va răspunde în fața lui Dumnezeu, «Stăpânul viei», potrivit roadelor duhovnicești pe care le oferim Lui prin lucrarea noastră luminată și ajutată de harul Său”.