„Dumnezeu e iubire, şi noi trebuie să fim iubire“

Dacă nu ne minunăm de Dumnezeu înseamnă că încă nu ne-am întâlnit cu Dumnezeu. Dumnezeu e ca un râu îmbelşugat care-şi varsă apele, care vine cu îmbelşugare, care îi cuprinde pe toţi aceia care intră în râu, e ca lumina care n-are nici o împiedicare, se revarsă peste toată făptura, nu face nici o deosebire între buni şi răi, între ce-i frumos şi ce nu-i frumos. Se revarsă şi scoate la iveală şi ce-i frumos, şi ce nu-i frumos, dar n-are nici o reţinere. „Bucură-te că te dărui ca lumina prin ocheane“ este o vorbă cuprinsă în Acatistul Sfântului Calinic. Nu numai că se dăruie lumina, dar lumina care se dăruie prin ocheane, parcă-i şi mai mare prin ocheane decât este ea.

Aşa face Dumnezeu: se revarsă. Se revarsă ca lumina, se revarsă ca aerul, fără nici o împiedicare, gata să-i cuprindă pe toţi. Şi noi, care primim darul lui Dumnezeu, trebuie să-l ducem mai departe şi să facem şi noi, ca oameni, ceea ce face Dumnezeu şi să fim totdeauna nemulţumiţi când avem vreo reţinere, când avem vreo ezitare, când avem vreo ură, când avem vreo nepăsare, atunci nu ne asemănăm cu Dumnezeu. Dumnezeu e iubire, şi noi trebuie să fim iubire. Am mai spus şi prin alte părţi că noi nu trebuie să considerăm că Dumnezeu este sponsor sau că Dumnezeu este terorist, în înţelesul că stai cu frică înaintea Lui. Dumnezeu este Tatăl nostru bun şi iubitor de oameni, milostiv şi iubitor de oameni, Dumnezeu Care are milă, şi îndurări, şi iubire de oameni. Aşa-L prezintă Sfânta noastră Biserică pe Dumnezeu, Care este Tatăl nostru, Care ne aşteaptă, Care ne primeşte, Care aleargă spre noi. Aşa-L înţelegem noi pe Dumnezeu - Tatăl nostru.