Durerile de cap

Acum câteva zile am primit un e-mail din Viena, în care o doamnă (de origine română) îmi cerea sfaturi în legătură cu o migrenă cronică de care suferă fiica ei. Deoarece nu-mi dădea alte detalii, decât vechimea suferinţei (aproximativ 14 ani), mi-a fost imposibil să-i dau un alt sfat, decât să se adreseze unui specialist neurolog din oraşul unde locuieşte. Plecând de la această solicitare, m-am gândit să ofer cititorilor noştri câteva precizări în legătură cu durerile de cap.

Durerea de cap este una dintre cele mai comune tipuri de durere şi unul dintre cele mai frecvente simptome în bolile neurologice. Deşi aproape fiecare are dureri de cap ocazionale, acestea sunt probleme minore de sănătate, care se pot trata uşor, cu o aspirină sau cu un antinevralgic. Dar, dacă sunt intense, se repetă frecvent şi se însoţesc şi de alte simptome, atunci este nevoie de un consult medical.

În general, durerile de cap (cefaleele) se împart în două mari categorii, şi anume cefalee primară şi secundară. Cefaleele secundare sunt consecinţa unor tumori cerebrale sau a unor traumatisme craniene. În privinţa cefaleelor primare, acestea cuprind trei afecţiuni specifice, şi anume: 1. migrena; 2. cefaleea prin tensiune nervoasă; 3. cefaleea "în ciorchine" şi alte cefalalgii din teritoriul nervului trigemen.

Multă lume confundă migrena cu o simplă durere de cap şi nu înţelege că specificul migrenei este acela că nu cedează la antinevralgicele obişnuite. Migrena se caracterizează prin crize dureroase pe jumătate de cap, cu aspect pulsatil. Ea poate fi precedată de tulburări senzoriale, vizuale (aura migrenoasă) şi este însoţită deseori de greţuri şi vărsături. Crizele migrenoase pot fi declanşate de unele alimente (brânzeturi fermentate, ciocolată, nuci, peşte, bere), de somn insuficient, de schimbări bruşte climatice, atmosferă înăbuşitoare ş.a.

După declanşarea crizei, durerea creşte rapid în intensitate şi poate dura de la câteva ore la câteva zile. Rareori crizele se succed la intervale foarte apropiate (starea de "rău migrenos"). Tratamentul migrenei cuprinde mijloace farmacologice şi nonfarmacologice.

Terapia medicamentoasă constă în administrarea de tartrat de ergotamină sub formă de tablete sau injecţii sau o asociere de ergotamină cu cafeină (cafergot), metisergid maleat, migristen ş.a. La primele indicii ale durerii se poate administra niacină şi niacinamidă, care pot întrerupe criza. Se mai utilizează, de asemenea, derivaţi de triptan, în formă injectabilă.

Pentru prevenirea crizelor se recomandă exerciţiul fizic regulat, terapia prin masaj a muşchilor gâtului, feţei şi umerilor, precum şi administrarea de preparate care conţin magneziu.

Tratamentul nonfarmacologic constă în aplicarea unor pungi cu gheaţă la nivelul frunţii, comprese reci, retragerea într-o cameră întunecată, liniştită, pentru a dormi. Uneori, sunt folositoare şedinţele de inhalare a oxigenului pur, care, folosit de la primele simptome, poate întrerupe dezvoltarea unei crize migrenoase.

În mod excepţional, în cazurile rebele la tratament se încearcă o intervenţie chirurgicală, care are drept scop întreruperea filetelor nervoase ce inervează vasele de sânge, care, prin dilatarea lor, determină durerea.

În privinţa cefaleelor prin tensiune nervoasă, menţionez că acestea apar aproape zilnic, sunt bilaterale şi se datorează stresului cotidian. Ele cedează la antinevralgicele obişnuite, se atenuează în week-end şi dispar în timpul vacanţelor.