E-urile şi societatea

▲ Nu există nici o instituţie care să protejeze consumatorul de riscurile expunerii la ingredientele artificiale din societate ▲

Suntem sfătuiţi să ne ferim de E-uri, să citim etichete şi să evităm acele produse care au prea multe asemenea ingrediente. Ni se dă de înţeles că, pentru a trăi sănătos, ar fi util să ne reîntoarcem la aspectele naturale ale lumii în care trăim. E 450 sau E 351 nu sunt nume de conducători de instituţii, ci sunt acele simboluri care dau de înţeles că ceea ce ni se oferă a avut parte de lifting-uri care generează schimbare de culori, arome sau o valabilitate mai mare. Mă feresc de produsele alimentare cu termen prea lung de valabilitate sau care necesită condiţii speciale de păstrare. Se pare că şi societatea beneficiază de „elite“ pentru care naturalul este extrem de periculos, prin urmare se preferă aspectele artificiale. Consumul de astfel de „elite“ nu este însoţit de nici o reclamă care să ne avertizeze că pot dăuna grav sănătăţii. Din păcate, nu există nici norme legislative sau morale care să ne înveţe cum putem identifica ceea ce pare să ţină mult dar este artificial. Este adevărat că-i şi foarte greu, neexistând eticheta „Bio“ sau menţiunea că este un produs natural. Nu spun „ferma naturală“, pentru a nu ne duce cu gândul la Orwell. Beneficiem din plin de modificările din societate, la fel cum avem parte de alimente tot mai viu colorate şi cu diverse arome. Miasmele şi culorile societăţii sunt pe măsura selectivităţii de care dăm dovadă: uneori gri, alteori maronii, parfumurile par contrafăcute... Şi, uite aşa, ne-am îndepărtat de înţelegerea diferenţei dintre alb şi negru, la fel cum nasul nostru şi-a pierdut simţurile, nemaifăcând diferenţa dintre frumos şi urât. Fac referire, evident, la mirosuri. Simţurile ne pot fi înşelate şi, ca să parafrazez o vorbă înţeleaptă a unui om simplu, aş spune: „Asta am vrut, asta mâncăm!“. Adică, având în vedere „revoluţia“ simţurilor din ultimii 17 ani, beneficiem de ceea ce suntem în stare să apreciem. E-urile din societate pot fi bune (aparent) sau rele. De ce fel de E-uri ar trebui să ne ferim? De făţărnicie, deformarea unor realităţi, lipsă de profesionalism, cuvinte meşteşugite, dar fără fond şi mă opresc aici, pentru că lista ar deveni interminabilă. Aş prefera normalitatea, bunul simţ, firescul şi tot ceea ce, în mod natural, ar clarifica nevoile noastre. Nu există nici o instituţie, din păcate, care să protejeze consumatorul de riscurile expunerii la ingredientele artificiale din societate. Pardon, de fapt, există şi este vorba de societatea civilă. În lipsa unor reglementări, singurele verdicte se încadrează şi ele la replici de genul: „nu e normal“, „nu e moral“ sau, ca să fiu un pic mai profund, „nu ne ajută cu nimic“. Nici măcar nu avem cum să lipim pe frunte etichete care să conţină „plus-minus 5% greutate profesională“. Dacă ar exista un astfel de avertisment pentru fruntea (elitelor), e posibil ca eticheta să fie prea mare, deşi ar fi amuzant să ştim public cu cine avem de a face. Fardurile şi fondurile de ten din societate sunt atent selecţionate de analişti şi consultanţi. Şi, uite-aşa, din gri iese roz, din negru, surprinzător, iese un alb impecabil, iar despre culoarea maro... nu vreau să vorbesc. Sfatul meu: folosiţi produsele naturale! Ele pot fi unicat şi, de regulă, nu seamănă unele cu altele. Mai mult, au şi defecte. Ceea ce le face să fie... comestibile. Pot fi, însă, mult mai bune pentru sănătătea comunitară. Surprinzător, faţă de situaţia întâlnită la produsele alimentare, ele costă mult mai puţin. Au o valabilitate mai mare şi reuşesc să vă protejeze mult mai bine coloana vertebrală. Nu lăsaţi E-urile să vă schimbe viaţa! Evident, această tabletă nu este un sfat medical, ci unul social. Aţi avea timp mai mult pentru normalitate, pentru familie, iar indicatorii şi operatorii de audienţe şi-ar pierde parţial obiectul muncii şi ar păstra pe stoc fonduri de ten şi farduri nepotrivite pentru nevoile noastre.