Economiștii Rugului Aprins
În policromia de specializări ale participanților la întâlnirile Rugului Aprins, un profil distinct îl au economiștii. Trei personalități s-au distins în mod special, economiști de mare rafinament, care au și performat - pe alocuri, excepțional - în câteva funcții: Paul Sterian, Mircea Vulcănescu și Mihai Musceleanu.
Din multiple dialoguri personale avute cu unul dintre apropiații scriitorului, filosofului, sociologului și economistului Paul Sterian reiese că, reveniți în țară de la studiile doctorale, împreună cu Mircea Vulcănescu, aceștia și-au pus problema profesiei și a drumului pe care să-l urmeze. Personalități puternice, cei doi buni prieteni erau conștienți de valoarea proprie și de talanții cu care fuseseră hăruiți. Deja dovediseră, și unul, și celălalt, indubitabil talent literar, eseistic-filosofic, sociologic - fiind discipoli ai marelui profesor Dimitrie Gusti -, artistic chiar. Mai ales Paul Sterian avea surprinzător talent în pictură și varii arte plastice, ba chiar și muzical, cânta la vioară alături de profesioniști!
Cu toate acestea, cei doi prieteni au luat împreună această hotărâre: fiind totodată specializați în economie, să se dedice acestui domeniu - pentru un motiv care ar putea contraria pe unii, astăzi: din patriotism, tocmai fiindcă România avea nevoie de economiști de forță, în interbelicul românesc atât de încercat. Cum a avut nevoie totdeauna de atunci încoace, am putea adăuga...
Așadar, cei doi au făcut un gest de sacrificiu, cum adesea se va petrece cu bună parte dintre nevoitorii Rugului Aprins. Iar aceasta se va vedea și ulterior, dacă ne amintim cum s-a sacrificat pentru un confrate, în închisoare, Mircea Vulcănescu - ale cărui evidente greșeli politice au fost și rămân condamnabile, dar, strict în cheie creștină vorbind, acestea nu diminuează sacrificiul său, ulterior, pentru Hristos...
Revenind la Paul Sterian (1904- 1984), despre care am scris câte ceva în Ziarul Lumina din 20 noiembrie 2024, ne propunem să stăruim în cele ce urmează asupra activității sale de economist. După ce obținuse o licență în Drept, în țară, și urmase în paralel cursurile Facultății de Litere și Filosofie la Universitatea București, Paul Sterian a făcut studii de doctorat în Franța (1926-1928). Își susține la Paris doctoratul în Drept și Științe Economice, cu titlul: La Roumanie et la réparation des dommnages de guerre (cu referire la Primul Război Mondial). Mai târziu își va susține un al doilea doctorat, în Filosofie, pe o temă de sociologie, la Universitatea din București (1933), cu titlul: Opinia publică și fundamentul ei social.
Paul Sterian a fost consul al României la Washington și, mai târziu, a lucrat ca secretar în Ministerul Economiei Naționale, în Ministerul de Finanțe și în Ministerul de Externe...
Ulterior, Paul Sterian, fiind unul dintre membrii Rugului Aprins, este, la rândul său, anchetat și arestat pentru câțiva ani (1959-1963). Fiindcă regimul comunist nu avea nevoie de geniul său economic, ajunsese la un moment dat, prin anii ’50-’60, un funcționar minor...
Ceea ce surprinde în articolele și eseurile lui Paul Sterian dedicate unor teme economice uzuale este deasa referire la valorile creștine, preponderent ortodoxe. Paul Sterian era capabil, precum majoritatea membrilor Rugului Aprins, să citească întreaga Creație în cheie creștină, să se folosească ziditor de exigențele creștinismului pentru o mai bună valorizare a legilor economice și, mai ales, ale principiilor din spatele acestora.
Iată, la începutul Postului Mare, câteva meditații ale lui Paul Sterian publicate sub titlul „Meditații pascale pentru uzul economiștilor” (Prezentul, nr. 73, 1935):
„Economiștii ar trebui, din când în când, să scoată capul din noianul de cifre și de fapte materiale pe care le studiază, spre a medita la lucruri ceva mai înalte, care să se răsfrângă, apoi, luminos, asupra meschinității problemelor economice.
Este ziua când creștinătatea sărbătorește învierea Celui care a schimbat concepția de viață a lumii. Economistul trebuie să se gândească la prefacerile pe care acest eveniment, perpetuat an de an, le-a pricinuit și le produce asupra structurii sociale a popoarelor creștinate și asupra vieții lor economice.
Căci, dacă poate fi adevăr că viața economică (tehnică de producție, sistem de distribuție etc., etc.) determină mersul istoriei, nu e mai puțin adevărat că valorile spirituale infuzează la rândul lor economia națiunilor.
Există o interdependență inextricabilă între lumea valorilor spirituale și cea a valorilor economice. Un popor adoptă concepția de viață care-i convine mai bine din punctul de vedere al vieții sale economice, după cum și economia sa este determinată de concepția lui de viață.
Un popor nu este agrar numai din întâmplare. Poziția sa geografică și climatică nu este singura determinantă în generalizarea profesiunii de agricultor, după cum o țară nu devine industrială numai din pricina condițiilor naturale ale solului pe care-l ocupă.
Trebuie să existe, în prealabil, tendința agrară tradițională, după cum e necesară o voință de industrializare, pentru a alege una sau alta din căile economice tipice.
O hartă corelativă ar putea fi stabilită, mărginind problema numai în granițele Europei, între confesiunea populației diverselor regiuni și îndeletnicirile ei, ca și între prima și concepția politică.
Țările și regiunile ortodoxe și catolice sunt mai cu seamă păstrătoare ale spiritului agricol. Dimpotrivă, industria înflorește în țările protestante. În Germania, ținuturile agricole sunt, îndeosebi, catolice, cele industriale fiind protestante.
Tot astfel și regiunile ortodoxe și catolice sunt mai cu seamă păstrătoare ale spiritului agricol. Dimpotrivă, industria înflorește în țările protestante. În Germania, ținuturile agricole sunt, îndeosebi, catolice, cele industriale fiind protestante.
Tot astfel partidele socialiste obțin în genere majoritatea voturilor de la protestanți, pe când cele de centru și dreapta sunt susținute de populația catolică.
Nu știm, sau e greu de dovedit, care dintre cele două lumi, cea a cerințelor religioase ori cea a situației materiale, are primatul. Poate să fie o problemă analoagă cu cea a găinei și oului, ducând către infinit.
Făcând însă o secțiune în finit, este neîndoios că vom găsi această împletire între concepția de viață și structura economică.
Deci, în clipa în care se pune problema industrializării în România, este locul să se examineze nu numai o serie de date statistice și posibilități tehnice, ci să se consulte și etosul poporului nostru. Căci există acest etos.”
... Micul articol de mai sus este un punct de vedere, desigur, cu totul depășit după 90 de ani de istorie aspră, concretă, plină de convulsii. Studiul clasic al lui Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, care pare a fi sursa principală de inspirație a lui Paul Sterian pentru aceste meditații, apăruse cu trei decenii mai devreme (1904) și este astăzi indubitabil desuet. Sau a fost o „fotografie” de moment, valabilă acelor timpuri.
Modernitatea survenită abrupt și pentru România a adus o altfel de perspectivă. Întreg Occidentul din care, din fericire, România face parte astăzi a ajuns la o amalgamare a surselor de dezvoltare economică, din care veniturile agricole abia dacă mai ating 3-5%. De aici și ridicolul unor mișcări politice pretins conservatoare care ar vrea să ne întoarcă astăzi la sursele economice valabile cu peste un veac în urmă...
Meditațiile lui Paul Sterian au valoare de document, astăzi. Și sunt importante pentru maniera lor de a problematiza în cheie creștină realitățile lumii în care el trăia. Indubitabil, extrem de adecvat la realitate - precum toți membrii Rugului Aprins -, Paul Sterian ar avea o cu totul altfel de perspectivă astăzi.