Elisabeth Behr-Sigel şi rolul femeii în Ortodoxie

Mişcarea feministă modernă a ridicat numeroase semne de întrebare cu privire la rolul femeii în actuala societate. Acest fapt a generat repercusiuni şi asupra importanţei femeii din punct de vedere religios, în special liturgic.

Însă deseori constatăm că sunt două curente diferite legate de modul în care este privită femeia modernă: cel secular, care pretinde o amestecare a sexelor, uniformizând diferenţele, şi cel teologic, care afirmă egalitatea dintre bărbat şi femeie, fără însă a confunda rolul lor. Elisabeth Behr-Sigel ne oferă o analiză teologică interesantă privitoare la diferenţele dintre cele două curente. O femeie deosebită Elisabeth Behr-Sigel s-a născut în 1907 în Alsacia într-o familie protestantă. La început a urmat tradiţia religioasă a propriei familii, absolvind cursurile Facultăţii de Teologie Protestantă din Strasbourg. La vârsta de 24 de ani a decis că Ortodoxia este adevărata cale a vieţii şi s-a convertit. Timp de 70 de ani urma să fie o rodnică slujitoare în domeniul învăţământului teologic, participând la numeroase conferinţe, scriind câteva cărţi impresionante şi publicând studii de specialitate cu privire la rolul femeii în Ortodoxie. A predat la Institutul Catolic din Paris, la Institutul Ecumenic de la Tantur (în apropiere de Ierusalim), precum şi la Institutul Ortodox "Saint Serge". A activat până în momentul morţii, survenit la vârsta de 98 de ani, în anul 2005. În momentul de faţă, Elisabeth Behr-Sigel este cea mai cunoscută femeie-teolog a Ortodoxiei din secolul XX. Conexiunea celor două planuri "Problema legată de locul femeii în planul mântuirii şi în viaţa Bisericii are o dimensiune antropologică. Ea atinge planul divin legat de umanitate şi revelarea acestuia în Persoana lui Hristos prin Duhul Sfânt în Biserică. Din acest punct de vedere trebuie să observăm caracterul ei pregnant. Cu toate acestea, problema are şi o latură istorică pe care trebuie să o abordăm astăzi în contextul mutaţiilor culturale ale ultimului sfert al secolului XX. Mişcarea feministă şi aspiraţia spre "promovarea rolului femeii" constituie aspecte importante ale problemei" (Elisabeth Behr-Sigel, The ministry of women in the Church, Oakwood Publications, Redondo Beach, 1991, p. 106). În lumea occidentală de astăzi asistăm la naşterea unor noi curente de opinie cu privire la rolul femeii în societate şi Biserică. Dacă unele confesiuni protestante au mers până la etapa hirotoniei femeilor, în mod similar, dar la polul opus, se află rediscutarea rolului femeii în Biserica Ortodoxă. În prezent, părerea cea mai prezentă în Ortodoxie este aceea că femeia trebuie să fie o soţie bună şi o mamă devotată, dacă nu cumva alege calea monahală. Până aici, lucrurile stau destul de bine, deşi rolul creativ al femeii este uneori redus doar la cel reproductiv: de naştere şi creştere a copiilor. În schimb, problema devine spinoasă dacă discutăm de egalitatea femeii şi a bărbatului în Biserică. Aşa cum bine ştim, femeile ortodoxe nu pot face parte din cler. Confesiunile protestante acuză atât Biserica Ortodoxă, cât şi cea Romano-Catolică de inegalitate făţişă a sexelor. Vom încerca să discutăm această problemă prin optica cercetătoarei Behr-Sigel. Schimbarea rolului social al femeii "Unele persoane ortodoxe consideră că aceste mutaţii nu privesc Biserica, ci doar faţa trecătoare a acestei lumi. O asemenea atitudine reflectă unul dintre obiectivele vieţii creştine: ţinerea departe a agitaţiei lumeşti. (...) Cu toate acestea, însă, deşi discipolii Mântuitorului sunt ancoraţi în eshaton şi privesc spre finalul lumii, ei nu sunt scutiţi de efortul de a citi semnele acestei vremi" (The ministry of women in the Church, p. 107). Acest principiu de bază, pe care Elisabeth Behr-Sigel l-a păstrat tot timpul vieţii ei, ne va ajuta să înţelegem de ce este necesar să redefinim rolul femeii în Biserică. Astfel, întrebărilor confesiunilor protestante care acordă un rol exagerat femeii din punct de vedere liturgic, trebuie să le oferim un răspuns. Nu ne putem ascunde în spatele unei atitudini refractare prin care afirmăm că noi posedăm Adevărul, iar ceilalţi se află în minciună. Trebuie să oferim un răspuns concret şi coerent, la fel cum trebuie să descoperim care este din punctul nostru de vedere imaginea corectă privind rolul femeii. Semnele acestei vremi spun următoarele: multe femei au o carieră şi nu mai acceptă cu uşurinţă să aibă o familie imediat ce ajung la 20 de ani. Multe femei încep să aibă un rol egal cu bărbaţii în domenii considerate exclusiv masculine cu doar câţiva ani în urmă. Să ne gândim câte femei ocupau poziţii de conducere în firme multinaţionale acum douăzeci de ani. Este clar că femeile au un rol sporit din punct de vedere social. Acum, întrebarea-cheie este dacă acest rol social sporit le conferă şi dreptul de a milita pentru o schimbare a propriului rol liturgic şi dacă această schimbare este necesară sau nu pentru mântuire. Elisabeth Behr-Sigel consideră că antropologia creştină denotă un echilibru extraordinar, lucru cu care suntem de acord. Însă, acest echilibru trebuie păstrat într-un mod caracteristic atât de bărbat, cât şi de femeie. Există anumite lucruri pe care le poate face doar un bărbat, la fel cum există lucruri care pot fi făcute doar de femei. Un bărbat nu poate să nască. O femeie nu poate sluji în altar. Preoţia femeii este naşterea de copii. Însă, faptul că o femeie şi un bărbat sunt egali în Biserică este lucrul care trebuie să ne preocupe în special în momentul de faţă. Nu hirotonia femeilor va rezolva această problemă reală. Este permisă hirotonia femeilor? Hirotonia femeilor este exclusă de Biserica Ortodoxă în primul rând pe baza istoriei. Nu au existat niciodată, cu excepţia sectelor gnostice, cazuri de femei hirotonite. A existat, e drept, cazul diaconiţelor în Biserica primară, dar ele nu au slujit niciodată Sfintele Taine, iar misiunea lor liturgică era relativ limitată. Rolul lor principal a fost strict acela de a-i ajuta pe ierarhi sau preoţi în misiunea lor socială. Biserica Ortodoxă încurajează femeia în activitatea ei socială şi de familie. De aceea, considerăm drept o falsă problemă cea a hirotoniei femeilor. Obiectivul principal al teologiei privind rolul femeii în Biserică este acum stabilirea egalităţii între bărbat şi femeie. Amândoi se pot ruga, amândoi pot lua parte la sfintele slujbe, amândoi au dreptul de a oferi un sprijin pentru aproapele. Faptul că femeile nu pot sluji ca membri ai ierarhiei nu înseamnă că rolul lor liturgic este nul. Din contră, prin viaţa lor jertfelnică multe femei au dovedit mai multă aplecare spre sfinţenie decât bărbaţii lor. Virtutea este lucrul cel mai nobil pe care îl poţi aduce cu tine în cadrul liturgic. Fără virtute toate s-ar goli de sens. De aceea, trebuie să luăm aminte la pericolul pe care diverse mişcări feministe îl aduc, expulzând femeia din rolul ei religios şi mutând-o în planul secular al puterii. "Mişcarea femeilor, fiind despărţită de rădăcinile sale spirituale, secularizată şi transformată într-o mişcare profanatoare a devenit feministă şi a cauzat în acest proces o adâncă şi extinsă criză a identităţii. În societatea dominată de valori masculine pervertite, de păcat şi de un spirit al competiţiei şi dominării plin de dorinţa puterii, femeile ajung să îşi nege adâncul propriei fiinţe, deschis inspiraţiei venite de la Dumnezeu" (The ministry of women in the Church, p.110).