Fata în alb
Una dintre supărările Maicii Domnului este aceea că oamenii nu-i cer ajutorul. Maica Domnului îi iubește, dar oamenii nu vor s-o deranjeze. Se poartă ca și cum n-ar exista. Maica Domnului poate cu rugăciunea ceea ce Fiul ei poate cu fapta. Necerându-i nimic, iubirea ei pentru noi rămâne nemărturisită, nearătată.
Gabriela face parte dintr-o asociație de tineri ai Bisericii. Participă săptămânal împreună cu colegii ei la activitățile organizate de preotul responsabil. De curând a mărturisit că o deranjează din ce în ce mai tare coloana și că medicii o suspectează de o boală rară a oaselor. Sunt zile când nu poate ține spatele drept. Coloana cedează tot mai mult și ea este nevoită să rămână acasă, în pat. Învață bine și și-ar dori ca după „Bac” să dea admiterea la Medicină. Medicii o pregătesc pentru o operație complicată prin intermediul căreia să-și poată relua activitatea în limite normale. Spital, analize, repaus, din când în când, la școală. Se deplasează uneori, cu dureri mari, la liceu și participă la ore pentru a putea încheia clasa a XI-a. A venit vara și a venit și timpul pentru intervenția chirurgicală. Colegii din ATOR (Asociația Tineretului Ortodox Român) sunt îngrijorați și vorbesc în șoaptă despre încercarea prin care va trebui să treacă Gabriela. Operația va dura 7-8 ore. Se vor lega opt dintre vertebrele coloanei vertebrale cu niște cleme din argint care au rolul de a-i consolida coloana. Gabriela s-a internat și i se fac ultimele analize și pregătiri înainte de ziua cea mare.
- Am aflat de la mama Gabrielei că operația va fi mâine dimineață, anunță unul dintre membrii ATOR.
- Doamne ajută să fie bine! În seara asta, merg la Catedrală să mă închin și voi lăsa un pomelnic, să fie pomenită mâine la Sfânta Liturghie, a spus altul dintre ei.
A doua zi după-amiază, am aflat cu toții că operația a reușit și că va rămâne un timp în spital, sub supraveghere. Au trecut câteva zile, a trecut o săptămână, au trecut două săptămâni... Veștile despre Gabriela nu sunt foarte bune. Nu poate să doarmă. Zilele trec, ea slăbește, coloana o doare tot mai tare, iar ea nu poate dormi. Chipul încercănat și obosit semăna cu al unei femei de 50 de ani și nici pe departe nu mai poate fi recunoscută tânăra frumoasă și senină de 17 ani. Mama s-a mutat la spital, în salon, alături de ea. Din când în când iese pe hol și plânge. Nu poate să-și vadă copilul în felul în care arată acum. Din cauza durerilor mari, medicii au început să-i administreze Gabrielei doze mici de morfină cu speranța că va putea să adoarmă și să se odihnească, dar aceasta nu se întâmplă.
- Gabriela nu este bine deloc. Am fost la ea la spital. N-o mai recunoști. Mama ei este disperată.
- Și ce putem face?, a întrebat unul dintre băieții din grup.
- Haideți să facem cu toții Paraclisul Maicii Domnului pentru ea, spune o fată.
- Facem. Mergem să luăm binecuvântare de la părintele?
- Haideți să mergem. Acum.
Au primit binecuvântare și au început să se roage. În fiecare zi, 20 de tineri de liceu citesc Paraclisul Maicii Domnului pentru ca Gabriela să se facă bine. Nu au vorbit nici cu mama ei, nici cu altcineva. Au început să vorbească intens cu Maica Domnului, cerându-i ajutorul, cerându-i ceva concret. Gabriela, prietena lor, să se facă bine. Au trecut trei zile, patru zile, cinci zile... și minunea s-a întâmplat. Peste alte câteva zile Gabriela a venit la biserică. Este emoționată, este slăbită, este strălucitoare.
- Părinte, mi-e frică să vorbesc, dar sfinției voastre trebuie să vă spun. Am vrut să-i povestesc mamei ceea ce s-a întâmplat la spital, dar nu poate înțelege. A crezut că mi-am pierdut mințile din cauza durerilor. A făcut o criză de m-am speriat. A început să țipe, să plângă.
- Dar ce s-a întâmplat, Gabriela?
- Eram în pat amorțită, după trei săptămâni de nemișcare și de nesomn. Nu-mi mai simțeam mâinile, picioarele, ci doar acea durere insuportabilă din coloană. Eram într-o stare jalnică. Stând așa pe pat, am simțit cum cineva a intrat pe ușa salonului. Mi-am îndreptat puțin capul pentru a vedea mai bine cine a venit la noi. O fată îmbrăcată în alb, ca de 14-15 ani, învăluită în lumină, s-a apropiat de capătul patului.
- Cine ești, am întrebat-o?
- Am venit la tine. M-au trimis prietenii tăi ca să te faci sănătoasă. De acum o să poți dormi, o să te odihnești și o să te faci bine.
- Nu am simțit nevoia să mai spun ceva. M-a cuprins o stare de pace. Am închis ochii și am adormit. Când m-am trezit eram bine și eram odihnită. Am aflat că am dormit doar două ore.
- Unde este fata în alb, mamă?
- Care fată, Gabriela, m-a întrebat maică-mea cu o voce îngrijorată.
- Fata care a fost aici la noi mai înainte. Asta a fost picătura care a umplut paharul, după trei săptămâni de oboseală și îngrijorare. A crezut că mi-am pierdut mințile. A făcut o criză de nervi și de disperare. Nu i-am mai spus nimic și nici nu vreau să mai aduc vorba despre ce s-a întâmplat. Dar sfinția voastră ce credeți? Cine a fost la mine în salon?
- Dar tu ce crezi, Gabriela? Nu știe despre „complotul” colegilor din ATOR care au citit zile în șir Paraclisul.
- Eu cred că a fost Maica Domnului.
- Și eu cred la fel, Gabriela.