Filă dintr-un testament pentru Ierihon

Arhimandritul Lucian Florea a anexat, la raportul său, o copie după testamentul întocmit de Constantin şi Dumitru Samoilă, la 1 noiembrie 1969, având următorul text:

Testament

„În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Noi, subsemnaţii, Constantin Samoilă şi Dumitru Samoilă, fiul lui Constantin Samoilă, din judeţul Tutova, comuna Docani, din România, veniţi la Locurile Sfinte în anul 1933, în prezent stabiliţi în oraşul Jericho (Ierihon) din Palestina.

Declarăm prin prezenta că donăm de bună voia noastră, bisericii române din Ierusalim şi bisericii române de la Iordan, un dulam (dunam) de pământ cu toate instalaţiunile ce se află pe el. Punctul de pământ (dunam-ul) se află în oraşul Jericho (Ierihon), în cartierul Sabica şi are ca megieşi: la răsărit pe două călugăriţe de origine greacă, cu numele Elisabeta şi Caliniki; la apus pe locuitorul arab Numi, la miază-zi drumul oraşului şi la miază-noapte pe locuitorul arab Ahmed Hallaq.

Acest loc cu casele care se află pe el sunt făcute cu munca şi cheltuiala noastră proprie şi nimeni nu are stăpânire asupra lor, în afară de noi, Constantin Samoilă şi fiul meu, Dumitru Samoilă. Iar noi am hotărât, de bună voia noastră, să le donăm bisericii române din Ierusalim şi bisericii române de la Iordan, ca să fie metoc al acestor două biserici, unde să fie găzduit atât personalul acestor două biserici când va fi nevoie, precum şi pelerinii care vor veni din ţară să se închine la Locurile Sfinte şi ar avea nevoie să se odihnească câtăva vreme.

În prezent, dăm spre folosinţa bisericii române din Ierusalim şi bisericii române de la Iordan o cameră şi o bucătărie, pe care pot să le ocupe începând, chiar cu data de azi. Camerele sunt goale şi vor fi mobilate de către biserica română, care intră în deplina stăpânire şi poate să locuiască în ele oricine vine din partea bisericii române din Ierusalim şi de la Iordan.

Toate celelalte lucruri, case, grădina şi tot ce se găseşte pe pământul care-l donăm, vor intra în deplina stăpânire a bisericii române din Ierusalim şi de la Iordan după moartea mea, Constantin Samoilă, a fiului meu, Dumitru Samoilă şi a norei mele, Maria Samoilă, soţia lui Dumitru. Atât fiul meu Dumitru, cât şi nora mea Maria, care nu au copii, nu au voie, după moartea mea, să aducă alte rude sau să ia moştenitori, ci totul să rămână aşa cum subscriem noi, bisericii române.

Subsemnaţii, mai subscriem ca orice alt document de donaţie a acestor bunuri, care s-ar încerca să se facă de cineva, sub vreo presiune oarecare, să nu fie valabil, ci totul să rămână aşa cum am hotărât şi subscriem noi, în stăpânirea Bisericii Române.

Subsemnaţii, mai propunem ca atât noi, cât şi Maria, soţia lui Dumitru, să fie găzduiţi la biserica română din Ierusalim şi la biserica română de la Iordan atunci când vor avea nevoie.

De la această dată, Biserica Română trece aceste bunuri pe numele ei ca proprietară şi va plăti taxele anuale cerute de Guvern.

Apa şi lumina electrică se va plăti de către cei ce le folosesc.

Drept care semnăm cu mâna noastră.“

(ss) Constantin Samoilă
(ss) Dumitru Samoilă

Proces-verbal nr. 24
Încheiat astăzi,
5 noiembrie 1969

„Subsemnaţii, arhimandrit Lucian Florea, superiorul bisericii române din Ierusalim, ieroschimonah Juvenalie Străinul, administratorul schitului românesc de la Iordan, şi mo-nahia Nazaria Niţă, administratorul căminului românesc din Ierusalim, am luat cunoştinţă, azi, data de mai sus, de testamentul făcut de Domnul Constantin Samoilă din oraşul Jericho (Ierihon) din Palestina, împreună cu fiul Domniei Sale, Dumitru Samoilă.

Deplasându-ne la faţa locului, comisia a constatat următoarele:

Domnii Constantin Samoilă şi Dumitru Samoilă au ca proprietate personală, agonisită din munca dumnealor, în oraşul Ierihon, cartierul Sabica, un dunam de pământ pe care sunt construite două rânduri de case cu camere modeste. Camerele toate sunt goale, în afară de cele locuite de Domnul Constantin Samoilă şi Dumitru Samoilă cu soţia sa.

Casele sunt acoperite cu stuh şi lut.

În curte se află o alee de vie şi câţiva copaci citrici.

Domnii Constantin Samoilă şi fiul Domniei Sale, Dumitru Samoilă, ne-au predat cheile de la o cameră şi o bucătărie, care intră în folosinţa bisericii române din Ierusalim şi a celei de la Iordan, începând chiar cu data de azi, aşa cum prevede şi testamentul, urmând ca după moartea Domnului Constantin Samoilă, a fiului său, Dumitru Samoilă şi a norei sale, Maria Samoilă, biserica română să intre în deplina stăpânire a acestui teren şi a tuturor construcţiilor şi bunurilor ce se află pe el.

Odată cu luarea în primire a acestei camere, cu bucătăria respectivă, tot azi, data de mai sus, am primit şi testamentul întocmit şi semnat de Domnii Constantin şi Dumitru Samoilă.

Subsemnaţii, am mai constatat că Domnii Constantin şi Dumitru Samoilă sunt nevoiaşi şi, neavând cu ce să plătească taxele comunale pentru proprietatea ce o au în Ierihon, roagă Sfânta Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române ca, începând cu anul 1970, să plătească aceste taxe, care se ridică la suma de 150-200 lire israeliene pe an.“

Urmează semnăturile celor mai sus menţionaţi.

Faţă de cele expuse în raportul arhimandritului Lucian Florea cu nr. 20, din 30 ianuarie 1970, Cancelaria Sfântului Sinod, cu adresa nr. 1977, din 9 martie 1970, a comunicat acestuia că, „în prezent, bunurile respective nu pot fi trecute în patrimoniul Administraţiei Patriarhale şi că instituţia nu poate achita impozite şi taxe pentru acestea. Dacă însă nevoile şi cazarea o reclamă, urmează să se închirieze camera cu bucătăria respectivă, plătindu-se chiria uzuală corespunzătoare“.