Florile de salcâm, un calmant digestiv natural

Proprietăţile terapeutice ale preparatelor din flori de salcâm constituie, de sute de ani, un ajutor de nădejde în tratamentul bolilor digestive. Este indicat ca florile de salcâm să se recolteze în luna mai, pentru a fi folosite în tot cursul anului.

În tratamentul bolilor aparatului digestiv este bine cunoscută acţiunea benefică a florilor de salcâm asupra gastritei hiperacide, mai ales cea apărută pe un fond de nervozitate. Bune efecte se constată şi în combaterea arsurilor de stomac (pirozis), apărute mai ales noaptea, cu localizări retrosternale, cauzate de hiperaciditate. De asemenea, sunt atenuate durerile în ulcerul gastric şi duodenal, în gastralgii hiperclorhidrice, reflux gastro-esofagian, indigestii după mese copioase cu alimente grase, în insuficienţă hepatică, crampe abdominale şi hernie hiatală. La copii, florile de salcâm pot avea efecte benefice în diareea acidă sau vărsături de lapte, precedate de agitaţie. Tratamentele acestor boli digestive se pot face folosind o infuzie din amestec, în părţi egale, cu flori de salcâm şi frunze de dud bogate în carbonat de calciu cu efecte alcalinizante, de reducere a hiperacidităţii gastrice; se ia o linguriţă din amestec la 250 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau două ceaiuri pe zi, după mesele principale, în cure de lungă durată. În cursul zilei, în locul apei potabile sau a sucurilor, este recomandat să se consume apă din flori de salcâm (o mână de flori uscate se macerează la rece, minimum 8 ore, într-un litru de apă curată de izvor). Mierea de salcâm constituie un deliciu de neegalat, fiind mult apreciată pentru savoarea sa, pentru valoarea energetică mare (300 kcal. la 100 grame produs) şi pentru multiplele proprietăţi terapeutice. Aroma naturală şi calităţile terapeutice se păstrează mai bine în mierea din fagure decât în cea centrifugată, întrucât fagurele conţine şi o anumită cantitate de ceară, polen şi propolis, constituind un amestec ideal pentru tratarea colitelor şi enterocolitelor, afecţiunilor de ficat sau anemiei de miere (mai ales în fagure), precum şi alte produse apicole (polen, propolis). S-a dovedit că mierea de salcâm, diluată în puţină apă caldă şi luată înainte de mese sau seara, înainte de culcare, are efecte deosebite în vindecarea ulcerelor (gastric şi duodenal). Dacă se amestecă cu nuci mărunţite se realizează un produs delicios, cu efecte imediate în cazuri de oboseală fizică şi intelectuală, la persoane convalescente, la bătrâni, la sportivi şi la mame care alăptează. Specialiştii gastronomi au integrat mierea şi florile de salcâm în multe preparate culinare cu efecte liniştitoare, mai ales în produse de patiserie, dulceaţă, peltea, marţipan cu migdale, antreuri, gogoşi cu aluat de clătite, salate, siropuri şi băuturi (vin tonic şi lichior).